Gheorghe Hagi (n. 5 februarie 1965, Săcele, Constanţa, jud. Constanţa) este un fost fotbalist român, de origine aromână, supranumit Regele fotbalului românesc şi Maradona din Carpaţi. Este cel mai bun marcator din istoria naţionalei României cu 35 de goluri înscrise.Jucator
Gheorghe Hagi a început să joace fotbal la vârsta de 10 ani, la Farul Constanţa, echipă la care a şi debutat în Divizia A, la 17 ani[1]. În cariera sa, Hagi a mai evoluat la Sportul Studenţesc, Steaua Bucureşti (cu care a câştigat trei titluri de campion al României, două Cupe şi Supercupa Europei, în perioada 1987-1990), Real Madrid, Brescia, Barcelona şi Galatasaray (patru titluri de campion al Turciei, o Cupă UEFA şi o Supercupă a Europei)[1]. La echipa naţională, Hagi a reuşit să bifeze 125 de prezenţe, cu 35 de goluri marcate[1]. Ca jucător, Hagi a fost un purtător clasic de număr 10 (conducător de joc) care se remarca în teren prin claritatea paselor trimise către atacanţi şi şuturile nimicitoare la poartă, atunci când se afla el însuşi în poziţie de finalizare. Câteva din golurile sale au intrat în istoria fotbalului. Hagi îşi depăşea uşor adversarii prin dribling şi găsea deseori de unul singur soluţia de rezolvare a unui meci. Deşi nu excela la capitolul viteză, se orienta excelent în teren şi reuşea să fie prezent în cele mai bune poziţii, care îi permiteau fie să paseze decisiv, fie să şuteze de la distanţă. Hagi era şi un excelent executant de lovituri libere, înscriind numeroase goluri din poziţii fixe. Cariera lui Hagi ca jucător profesionist (sau semi-profesionist - în cazul regimului comunist) poate fi împărţită în mai multe perioade: 1982-1983: debutul. Hagi este remarcat la nivel de juniori, debutează în Divizia A şi la echipa Naţională. 1983-1988: consacrarea la nivel naţional, jucând la 2 echipe bucureştene de top. Mai ales la Sportul Studenţesc, unde juca rol de "copil teribil", Hagi face câteva meciuri de-a dreptul senzaţionale, contribuind decisiv în 1985 la câştigarea titlului de vicecampioni (cea mai bună performanţă de până azi a clubului din Regie). 1988-1990: consacrarea la nivel internaţional. Hagi joacă o semifinală (în 1988) şi o finală de Cupa Campionilor în 1989 (fiind desemnat al doilea jucător ca valoare din competiţie, după Marco van Basten) şi participă cu România la Cupa Mondială din 1990 - Italia. 1990-1998: anii de maturitate. Hagi este liderul incontestabil al echipei României şi contribuie decisiv la cele mai mari succese din istoria Naţionalei. 1998-2001: perioada târzie, marcată de o anumită labilitate psihică rezultată, probabil, şi din stresul acumulat de-a lungul timpului. Din evenimentele "ciudate" ale acestei perioade putem aminti prima retragere din echipa naţională din 1998), decizie asupra căreia Hagi va reveni în 1999 şi conflictele tot mai dese cu arbitrii. Hagi a fost eliminat în 2 meciuri foarte importante, finala UEFA din 2000 (câştigată de Galatasaray) şi sfertul de finală de la Campionatul European 2000 (pierdut de România, 0-2 cu Italia) şi a provocat un scandal imens în Turcia, în 2001, când a fost pe punctul de a bate un arbitru, fiind suspendat 6 etape pentru acest lucru.. În ciuda finalului de carieră, în general Hagi a fost totuşi un jucător fair-play, care era penalizat foarte rar de arbitri.
