Grecia Antică
În Grecia Antică muzica avea un rol deosebit în educaţia tinerilor.[1] Aceasta se datorează opiniei conform căreia muzica este necesară pentru dezvoltarea simţului pentru frumos (greacă to kalon), crucial în viaţă,[2] de la o vârstă fragedă, într-un context simplu şi uşor de apreciat. Acest simţ va ghida în viitor alegerile tânărului sau omului matur în multe alte domenii.[3]
Evul Mediu
Muzica, parte a quadriviumului (alături de aritmetică, geometrie şi astronomie),[4] a fost o parte importantă a studiilor în universităţile medievale. În aceste studii muzicale accentul a fost pus pe concepte teoretice utilizând metodele scolasticii.[5] Pregătirea practică a muzicienilor avea loc privat, de către profesori particulari, în bresle sau în familie.
Perioada modernă
Conservatoarele moderne pregătesc muzicieni în domeniul practic şi teoretic, în compoziţie, diferite instrumente, voce, pedagogie muzicală etc. Primul conservator, instituţie de pregătire muzicala publică finanţată de stat, este Conservatorul Naţional de Muzică şi Declamaţie din Paris (1795). Alte conservatoare din aceeaşi perioadă sunt Conservatorul din Praga (1811), Şcoala Superioară de Muzică şi Artă din Viena (1817) şi Academia Regală de Muzică din Londra (1822). Conservatoarele din Bucureşti şi Iaşi au fost înfiinţate în anul 1864. Educaţia muzicală este universală în şcolile din România. Printre altele, se învaţă concentrarea, numărarea, ascultarea atentă şi activităţile în grup într-un context creativ.
