Domnul Vucea – partea a II-a

Sâmbăta era rânduiala de duminică. La inspecţia de dimineaţă luau bătaie cei care nu erau spălaţi cu săpun şi cu unghiile tăiate. Marţea, miercurea şi vinerea erau ascultările, prilej de noi bătăi, şi învăţatul. În timpul acestuia, cine mişca lua “cinci dintr-o dată şi oprit”, adică lua cinci nuiele la palmă şi era oprit la arest până noaptea. Domnul Vucea se prefăcea că doarme, ca să prindă vreun biet copil care încercase să mişte o mână sau un picior. Când nu se distra cu prinsul, Domnul Vucea îi punea pe elevi să se pârască cine ce arşice are, le confisca, apoi le vindea copiilor care aveau cu ce le cumpăra. Domnul Vucea îi folosea pe copiii mai săraci la diferite treburi, ca pe nişte slugi. Îi punea pe cei mai mici să îl caute pe Pripăşel când fugea de acasă ori să îi usuce cămăşile vara, când asuda. Pe cei mai mari îi trimitea, o dată pe săptămână, la târguieli, la curăţenia casei lui şi la măturatul curţii. Autorul nu spusese acasă nimic despre asta, căci părinţii lui ar fi suferit prea mult. Cucoana profesorului era tare zgârcită. Nu le dădea niciodată să guste nimic din ceea ce cumpărau. Pâinea caldă, salamul şi costiţa miroseau atât de frumos, alunele şi migdalele sunau îmbietor, dar băieţii nu îndrăzneau să se atingă, de frica ochilor cucoanei. Când aduceau cumpărăturile acasă, ochii ascuţiţi ai cucoanei parcă îi dezbrăcau, să vadă dacă nu au furat ceva. În ultima zi de şcoală, toate necazurile îi fură răzbunate băiatului de nouă ani tocmai de către cucoana profesorului. Era la ei acasă cu alt băiat, mai mare, curăţau hamurile cailor. Domnul Vucea abia ieşise pe uşă, să plece la şcoală. Cucoana îl chemă înapoi şi îl luă la ceartă că nu se cumpărase tot ce spusese ea. Supus, Domnul Vucea încerca să-i spună că ajunge cât a cumpărat. Cucoana se înfurie şi băieţii auziră cum răsună zgomot de palme. După fiecare palmă, Domnul Vucea spunea repede cucoanei să nu mai dea, că se duce să cumpere. Băieţii râseră cu lacrimi şi cel mai mare spuse că îl bate cucoana fiindcă ea e mai tânără, iar el mai bătrân. Când termină clasa a doua, din cele patru operaţii pe care le ştiuse la început, băiatul nostru nu mai ştia decât adunarea şi scăderea, aşa că îi spuse lui Grivei să îl ferească Domnul de Şcoala domnească.