Veverita se gaseste pe intregul glob pamantesc, exceptie facand Madagascar, Australia si regiunile polare. Locuinta veveritei este o vizuina in pamant sau in copaci, daca nu gaseste scorburi pe care sa le foloseasca drept casa. Acest animal micut si foarte activ are 2 urechi mici, 2 ochi, 4 labute si o coada lunga si stufoasa, prezenta numai la veveritele care traiesc in copaci. Unele dintre ele, care poarta numele de "veverite zburatoare" au o membrana care leaga fiecare labuta din fata cu cea din spate. Aceasta membrana le este folositoare pentru a zbura dintr-un copac in altul cu mare usurinta. Culoarea blanitei difera in functie de specie, avand culorile neagra sau gri si rosie-maro, unele specii avand si dungi. Acest mamifer masoara doar intre 18 si 23 de cm, iar coada este cuprinsa intre 7 - 9 cm, cantarind doar cateva sute de grame. Cand se nasc puii sunt sensibili (nu au par si sunt orbi) si traiesc o perioada impreuna cu mamele lor, dar cand ajung la maturitate locuiesc singuri. Numai in cazul in care este foarte frig este acceptata o a doua veverita in aceeasi vizuina, dar aceasta trebuie sa plece de indata ce se incalzeste. Veverita se hraneste cu numeroase plante, dar ii place si carnea. Printre preferintele sale se numara alunele, semintele, nucile, oua, viermi, insecte, ciuperci si pasari mici. Isi ascunde mancarea si de aceea are un miros foarte sensibil, care sa o ghideze catre hrana ascunsa, avand in vedere faptul ca memoria nu o ajuta. Acest simt dezvoltat al mirosului ii permite sa-si dea seama daca o aluna sau nuca sunt mancate in interior de insecte. Pentru a-si mentine dintii curati, veverita rontaie radacini de copaci. Pentru ca este foarte mica si firava are multi dusmani (vulturii, ursii, coiotii, vulpile si ulii) impotriva carora nu are nici o arma. Nu-i ramane decat sa fuga si sa se ascunda. Din aceasta cauza nu este foarte atenta la ce mananca, fiind cu ochii in patru pentru a nu fi atacata de vreun pradator . Exista peste 300 de specii de veverite dintre care cele mai cunoscute sunt marmotele, veverita rosie, veverita zburatoare si cainele de prerie. Veveritele supranumite "de pamant", care nu locuiesc in copaci, au obrajii in forma de "buzunare", in care sa care hrana pe care o stocheaza apoi in vizuina. Coada este folosita in comunicarea cu alte veverite, in pastrarea echilibrului in timpul salturilor, pentru a se incalzi iarna, dar cel mai important rol ramane acela de "parasuta" in sariturile din copaci.
