Johann Strauss
Johann Strauss (tatăl) (14 martie 1804, Viena - 25 septembrie 1849, Viena; germană: Johann Baptist Strauß, Johann Strauss (Vater); cunoscut şi ca Johann Baptist Strauss, Johann Strauss Sr., Johann Strauss I) a fost un compozitor romantic austriac, faimos pentru valsurile sale şi popularizarea acestora alături de Joseph Lanner, aşezând astfel fundaţiile pentru ca fiii lui să continue dinastia sa muzicală. Cea mai cunoscută piesă a sa este probabil Marşul lui Radetzky (numit astfel după Josef Radetzky), în timp ce valsul cel mai renumit este probabil Lorelei Rheinklänge, op. 154.
Viaţa şi munca
Johann Strauss a fost tatăl lui Johann Strauss (fiul), Josef Strauss şi Eduard Strauss, care a avut un fiu numit Johann Strauss al III-lea, născut în 1866. A avut de asemenea şi două fiice, Anna, care s-a născut în 1829, şi Tereza, care s-a născut în 1831. Cel mai tânăr fiu al său, Ferdinand, care s-a născut în 1834, a trăit numai zece luni. Părinţii lui Strauss (Franz Borgias Strauss (10 octombrie 1764 – 5 aprilie 1816) şi Barbara Dollmann (3 decembrie 1770 – 28 august 1811) erau hangii (Zum heiligen Florian). Strauss avea un bunic evreu, Johann Michael Strauss (1720–1800), care s-a convertit la catolicism. Tragedia i-a lovit familia atunci când mama sa a murit pe când el avea şapte ani din cauza frisoanelor. Atunci când avea 12 ani, tatăl său Franz Borgias Strauss a fost descoperit înecat, posibil prin sinucidere, în Dunăre. Tutorele său, croitorul Anton Müller, l-a dat ca ucenic la legătorul de cărţi Johann Lichtscheidl; Strauss a luat lecţii de vioară şi violă pe lângă faptul că şi-a terminat ucenicia. Contrar unei poveşti spuse mai târziu de fiul său, Johann jun., nu a fugit niciodată de ucenicia de legător de cărţi şi de fapt a terminat-o cu succes în 1822. A studiat de asemenea muzica cu Johann Polischansky în timpul uceniciei sale, iar în cele din urmă a reuşit să-şi asigure un loc într-o orchestră locală a lui Michael Pamer, pe care a părăsit-o eventual pentru a se alătura unui popular cvartet de coarde cunoscut drept Cvartetul Lanner, format din viitorul său rival Joseph Lanner şi fraţii Drahanek, Karl şi Johann. Acest cvartet de coarde care interpreta valsuri vieneze şi dansuri germane rustice s-a extins într-o mică orchestră de coarde în 1824. Mai târziu, el a devenit dirijor-adjunct al orchestrei pentru a-l ajuta pe Lanner cu organizarea concertelor după ce aceasta a devenit atât de populară în timpul Fasching-ului din 1824, iar Strauss a fost curând plasat la conducerea unei a doua orchestre mai mici, care s-a format ca urmare a succesului orchestrei-mame. În 1825, el a decis să-şi formeze propria trupă şi a început să compună muzică (în special muzică de dans) pentru a o interpreta după ce şi-a dat seama că era posibil de asemenea să emuleze succesul lui Lanner, pe lângă faptul de a pune capăt dificultăţilor sale financiare. Făcând acest lucru, Lanner i-ar fi devenit un rival crâncen, deşi rivalitatea nu a dus la consecinţe ostile, deoarece competiţia muzicală era foarte productivă pentru dezvoltarea valsului, precum şi a celorlalte tipuri de muzică de dans din Viena. Curând a devenit unul dintre cei mai cunoscuţi şi iubiţi compozitori de dans din Viena, pornind într-un turneu cu orchestra sa în Germania, Olanda, Belgia, Anglia şi Scoţia. Frâurile dirijoratului şi administrarea acestei „Orchestre Strauss” vor fi transmise în cele din urmă fiilor săi până la desfiinţarea acesteia de către Eduard Strauss în 1901.