Constantin Brâncoveanu (n. 1654 - d. 15 august 1714) a fost un mare boier, Domn al Ţării Româneşti între 1688 şi 1714 şi nepot al domnitorului Şerban Cantacuzino. În perioada în care a domnit, Ţara Românească a cunoscut o perioadă de înflorire culturală şi de dezvoltare a vieţii spirituale. În 1714, pe 15 august, a fost executat la Istanbul, împreună cu cei patru fii ai săi (Constantin, Ştefan, Radu şi Matei), precum şi cu sfetnicul său Ianache Văcărescu. Cu toţii sunt veneraţi de către Biserica Ortodoxă Română, sub numele de Sfinţii martiri Brâncoveni.
Origini
Constantin Brâncoveanu s-a născut în anul 1654, la Brâncoveni (actualmente comună în judeţul Olt), într-o veche familie boierească. Era fiul lui Matei („Papa”) Brâncoveanu şi al Stancăi, sora domnitorului Şerban Cantacuzino.[1] Rămânând orfan de tată la vârsta de doar un an, a fost crescut de un unchi al său, postelnicul Constantin Cantacuzino (un reprezentat de seamă al culturii umaniste în spaţiul românesc), care i-a oferit o educaţie aleasă pentru acele vremuri, învăţând, printre altele, greaca, latina şi slavona. Căsătorit cu Marica, nepoata lui Antonie Vodă din Popeşti, Constantin Brâncoveanu a avut cu aceasta patru fii: Constantin, Ştefan, Radu şi Matei[2] şi şapte fiice: Stanca, Maria, Ilinca, Safta, Anca, Bălaşa şi Smaranda. Soţia sa, Doamna Marica, a fost adevăratul administrator al întregii averi a Brâncovenilor, despre care se afirma pe atunci că era fabuloasă. Ea ştia rostul fiecărei moşii, al fiecărei case şi al tuturor sumelor de bani depozitate în băncile din vestul Europei, la Viena, Veneţia sau Amsterdam.
Începutul domniei
În vremea sa au avut loc intense acţiuni politice şi diplomatice pentru stăvilirea expansiunii ţariste şi otomane în Europa de Sud-Est. Folosind o politică abilă, s-a menţinut 26 de ani la domnie. Fiscalitatea excesivă din timpul domniei lui, determinată şi de cererile mereu sporite ale Porţii otomane, a îngreunat viaţa ţăranilor şi târgoveţilor. A dus o politică externă şovăitoare. Ajungându-se să se dea ajutor lui Petru cel Mare în războiul ruso-turc din 1710-1711, el a adoptat, în timpul acestui război, o atitudine de expectativă. Învinuit de trădare de către turci, a fost executat la Istanbul în 1714, împreună cu cei patru fii ai săi.
Sfârşitul domniei
În anul 1711, sultanul a hotărât să se răzbune. Pentru aceasta a pus la cale un plan, aplicat abia după trei ani, când Brâncoveanu nici nu mai bănuia că ar mai avea duşmani. Toate rudele lui, Cantacuzinii, care îi sprijiniseră până atunci domnia, se întoarseră însă împotriva lui. Brâncoveanu pregătea la vremea aceea nunta fiului său, Radu. Mireasa, fata lui Antioh Vodă Cantemir, se afla la Istanbul. Pentru a nu supăra Înalta Poartă, Brâncoveanu i-a trimis o scrisoare sultanului, împreună cu 4.000 de galbeni şi o blană de samur. Ali Paşa, comandantul oştilor otomane, pregătea atunci o mare lovitură împotriva Sfântului Imperiu Roman de Naţiune Germană, motiv pentru care s-a decis să-l scoată pe Brâncoveanu din joc înainte de începerea luptelor. Viclean, Ali Paşa i-a comunicat lui Vodă că Poarta nu se opune căsătoriei. Brâncoveanu a trimis la Istanbul, după mireasă, un convoi condus de domniţa Bălaşa şi de soţul ei. Era pe la sfârşitul iernii anului 1713, când domniţa Stanca, una dintre fiicele domnitorului, s-a îmbolnăvit grav. Înaintea morţii ea a avut o viziune: pe peretele din faţa patului i-a apărut o ceată de turci, care îl ducea pe tatăl ei în lanţuri la Istanbul. Deşi Brâncoveanu făcuse mari eforturi pentru a-i convinge pe otomani că gestul spătarului Toma Cantacuzino (trecerea de partea ruşilor în timpul războiului ruso-turc din 1711) nu exprimase şi voinţa sa, o nouă acuzaţie s-a adăugat la adresa voievodului. Învinuit, după cum spunea cronicarul turc Mehmed Raşid că „adunase multe bogăţii şi arme pentru a se opune şi pregăti o răscoală, aşteptând ca să-şi arate dorinţa de a domni în chip absolut independent”[7], Brâncoveanu a fost mazilit in 1714, în apropierea Paştilor. Împreună cu familia sa, a fost dus la Istanbul şi închis la Edicule, iar toate averile sale i-au fost confiscate.
