Aflat la sute de metri sub unul dintre cei mai mari gheţari din Islanda, vulcanul Katla şi-a intensificat activitatea, iar erupţia sa iminentă ar putea provoca o catastrofă de proporţii nemaivăzute. Odată cu erupţia, lava sa ar topi întinderi vaste din suprafaţa îngheţată, ar provoca inundaţii catastrofale şi ar cauza desprinderea unor gheţari care ar pluti în largul oceanului Atlantic, notează BBC.
"S-a înregistrat activitate seismică din subteran. Şi asta ne determină să credem că erupţia vulcanului este iminentă", a explicat Ford Cochran, un expert al National Geographic specializat pe studiul Islandei.
Katla este un vulcan încă activ, care erupe o dată la 40-80 de ani, ultima erupţie având loc în 1918. Acest lucru îi îngrijorează pe experţi, Katla depăşindu-şi deja cu mult "termenul". Specialiştii au ţinut sub observaţie atentă activitatea vulcanică, monitorizând-o din luna iulie, moment în care a avut loc şi o mică erupţie. Erupţia din această vară a cauzat inundaţii suficient de puternice care au blocat accesul la unele părţi ale insulei pentru mai multe zile, scenariul în cazul unei erupţii puternice fiind greu de imaginat.
"Erupţia din 9 iulie a marcat începutul unei noi perioade agitate pentru Katla, a patra astfel de perioadă din ultima jumătate de secol. Este posibil ca următoarea erupţie să aibă o amploare şi mai mare. Katla este un vulcan activ şi foarte versatil. În istoria sa a avut câteva erupţii foarte puternice, unele dintre ele cauzând pagube considerabile", a explicat Pall Einarsson, profesor care a studiat evoluţia vulcanilor la Institutul islandez pentru Ştiinţele Naturii în ultimii 40 de ani.
Una din cele mai catastrofale erupţii ale lui Katla a avut loc în 1755, când inundaţiile cauzate de gheţarii topiţi de lava fierbinte echivalau volumul de apă al tuturor râurilor din lume. În 1783, vulcanii din zonă au erupt din nou, generând atât de multă cenuşă şi dioxid de sulf, încât a provocat moartea unei persoane din cinci de pe insulă. "Ce s-a petrecut atunci a schimbat climatul Terrei. Erupţia a cauzat răcirea planetei pentru mai bine de un an, s-a produs o aşa numită iarnă nucleară, timp în care s-a instalat foametea pe mai multe locuri de pe glob", a adăugat Cochran.
Experţii pot doar să spere că o nouă erupţie a vulcanului Katla nu va avea aceleaşi consecinţe ca în 1783. "Când studiezi un vulcan, îţi dai seama de modul în care se va comporta cam în aceeaşi măsură în care îţi dai seama de comportamentul unui om pe care abia îl cunoşti", a precizat profesorul Einarsson. Acesta şi-a explicat teoria amintind ultimele două erupţii majore din Islanda, cea a vulcanului Eyjafjallajokull în 2010 şi a vulcanului Grimsvotn în 2011.
"Eyjafjallajokull, care a provocat oprirea traficului aerian deasupra Europei, a erupt puţin, însă combinaţia dintre magma vulcanică, durata erupţiei şi condiţiile meteo au provocat dezastrul care a avut loc. Însă în 2011, odată cu erupţia lui Grimsvotn, chiar dacă magma a curs mai bine de o săptămână, cenuşa s-a depus rapid la sol", a mai explicat profesorul.
Chiar dacă vulcanii activi erup în continuare în lume, exemplul Islandei este special deoarece aici se suprapun două plăci tectonice şi, în plus, aici este singurul loc din lume unde dorsala medio-atlantică este vizibilă la suprafaţa oceanului.
O posibilă erupţie a lui Katla ar reprezenta o adevărată ameninţare pentru climatul întregului glob şi nu doar un dezastru natural care să aibă loc doar în ţara insulară. Creşterea nivelului oceanul ar afecta întreaga Planetă, creştere care oricum are loc continuu din cauza gheţarilor polari care se topesc din cauza încălzirii globale.
Aflat la sute de metri sub unul dintre cei mai mari gheţari din Islanda, vulcanul Katla şi-a intensificat activitatea, iar erupţia sa iminentă ar putea provoca o catastrofă de proporţii nemaivăzute. Odată cu erupţia, lava sa ar topi întinderi vaste din suprafaţa îngheţată, ar provoca inundaţii catastrofale şi ar cauza desprinderea unor gheţari care ar pluti în largul oceanului Atlantic, notează BBC.
"S-a înregistrat activitate seismică din subteran. Şi asta ne determină să credem că erupţia vulcanului este iminentă", a explicat Ford Cochran, un expert al National Geographic specializat pe studiul Islandei.
Katla este un vulcan încă activ, care erupe o dată la 40-80 de ani, ultima erupţie având loc în 1918. Acest lucru îi îngrijorează pe experţi, Katla depăşindu-şi deja cu mult "termenul". Specialiştii au ţinut sub observaţie atentă activitatea vulcanică, monitorizând-o din luna iulie, moment în care a avut loc şi o mică erupţie. Erupţia din această vară a cauzat inundaţii suficient de puternice care au blocat accesul la unele părţi ale insulei pentru mai multe zile, scenariul în cazul unei erupţii puternice fiind greu de imaginat.
"Erupţia din 9 iulie a marcat începutul unei noi perioade agitate pentru Katla, a patra astfel de perioadă din ultima jumătate de secol. Este posibil ca următoarea erupţie să aibă o amploare şi mai mare. Katla este un vulcan activ şi foarte versatil. În istoria sa a avut câteva erupţii foarte puternice, unele dintre ele cauzând pagube considerabile", a explicat Pall Einarsson, profesor care a studiat evoluţia vulcanilor la Institutul islandez pentru Ştiinţele Naturii în ultimii 40 de ani.
Una din cele mai catastrofale erupţii ale lui Katla a avut loc în 1755, când inundaţiile cauzate de gheţarii topiţi de lava fierbinte echivalau volumul de apă al tuturor râurilor din lume. În 1783, vulcanii din zonă au erupt din nou, generând atât de multă cenuşă şi dioxid de sulf, încât a provocat moartea unei persoane din cinci de pe insulă. "Ce s-a petrecut atunci a schimbat climatul Terrei. Erupţia a cauzat răcirea planetei pentru mai bine de un an, s-a produs o aşa numită iarnă nucleară, timp în care s-a instalat foametea pe mai multe locuri de pe glob", a adăugat Cochran.
Experţii pot doar să spere că o nouă erupţie a vulcanului Katla nu va avea aceleaşi consecinţe ca în 1783. "Când studiezi un vulcan, îţi dai seama de modul în care se va comporta cam în aceeaşi măsură în care îţi dai seama de comportamentul unui om pe care abia îl cunoşti", a precizat profesorul Einarsson. Acesta şi-a explicat teoria amintind ultimele două erupţii majore din Islanda, cea a vulcanului Eyjafjallajokull în 2010 şi a vulcanului Grimsvotn în 2011.
"Eyjafjallajokull, care a provocat oprirea traficului aerian deasupra Europei, a erupt puţin, însă combinaţia dintre magma vulcanică, durata erupţiei şi condiţiile meteo au provocat dezastrul care a avut loc. Însă în 2011, odată cu erupţia lui Grimsvotn, chiar dacă magma a curs mai bine de o săptămână, cenuşa s-a depus rapid la sol", a mai explicat profesorul.
Chiar dacă vulcanii activi erup în continuare în lume, exemplul Islandei este special deoarece aici se suprapun două plăci tectonice şi, în plus, aici este singurul loc din lume unde dorsala medio-atlantică este vizibilă la suprafaţa oceanului.
O posibilă erupţie a lui Katla ar reprezenta o adevărată ameninţare pentru climatul întregului glob şi nu doar un dezastru natural care să aibă loc doar în ţara insulară. Creşterea nivelului oceanul ar afecta întreaga Planetă, creştere care oricum are loc continuu din cauza gheţarilor polari care se topesc din cauza încălzirii globale.
