Regatul Serbiei

Regatul a luptat câteva războaie, printre care și Războiul sârbo-bulgar din 1885, Războaiele balcanice din 1912–1913 (Primul război balcanic în 1912–1913 și Al doilea război balcanic în 1913). A câștigat prima victorie aliată a primului război balcanic în 1914, dar în 1915 a fost ocupat de o alianța externă formată din trupele austro-ungare germane, și bulgare. După sfârșitul războiului, acesta s-a unificat cu Regatul Muntenegrului, și cu perioada scurtă a Statului slovenilor, croaților și slovenilor pentru a înființa Regatul sârbilor, croaților și slovenilor, iar mai târziu cunoscut cu numele Regatul Iugoslaviei. [modificare]Domnitori Milan Obrenovici, regele Serbiei În ciuda existenței sale relativ scurte, Regatul a fost condus de două dinastii: Casa de Obrenovici și de Casa de Karađorđevici. Regele Milano Obrenovici a domnit de la 6 martie 1882 până pe 6 martie 1889, când a abdicat. El a fost urmat de fiul său, Aleksandar Obrenovici, care a domnit de la 6 martie 1889 până pe 11 iunie 1903, când a fost detronat de un grup de ofițeri. Asasinarea cuplului regal (regele și regina Draga) de către Mâna Neagră a șocat Europa. Acest lucru a deschis calea pentru descendenții de Karađorđe (Karageorge), considerat de către sârbi în toată Europa de Sud-Est ca omul care a alungat robia turcă, pentru a reveni la tron. Inițial, Petru I Karađorđevici era nedoritor de acceptat coroana, fiind degustat de lovitura de stat. Cu toate aceste, el acceptase în final să devină suveranul Regatului, de la 15 iunie 1903 până la 1 decembrie 1918, ziua în care Regatul sârbilor, croați și slovenilor a fost proclamată.