Regatul Prusiei

1701: Formarea Regatului Frederic III din casa de Hohenzollern, a devenit "Mare Elector" al monarhiei Brandenburg-Prusia în 1688. Cu excepția Ducatul Prusiei, toate teritoriile monarhiei Brandenburg-Prusia făceau parte din Sfântul Imperiu Roman aflat sub controlul casei de Habsburg. Deoarece titlul de rege era rezervat împăratului care era Rege al Germanilor, Frederic a obținut acceptul Împăratului Leopold I de a folosii titlul de "Rege în Prusia" în schimbul sprijinului în cadrul Războiului pentru Succesiunea Spaniei. Acest titlu a fost acceptat în urma Tratatul de la Utrecht în 1713. [modificare]1701-1740: Perioada Timpurie Războiul de treizeci de ani a devastat teritoriul noului regat care era considerat foarte sărac. De asemenea teritoriul acestuia era întins pe o distanță de 1200 km. În 1708 aproximatv o treime din populație este nimicită de ciuma bubonică. Înfrângerea Suediei în Marele război Nordic dintre 1700 și 1721 a permis Prusiei să recupereze numeroase teritorii din sudul Mării Baltice, cele mai importante fiind orașele Stettin și alte teritorii din Pomerania. Această perioadă a reprezentat momentul de organizare a legendarei armate prusace. În 1740, Regele Frederic al II-lea (Frederic cel Mare) a acces la tron. Acesta a invadat Silezia declanșând Războiul pentru Succesiunea Austriei în urma căruia Prusia reușește să rețină mare parte din teritoriile ocupate în 1742. În 1744 Frederic a invadat Boemia dar presiunile Franței asupra Regatului Unit al Marii Britanii a condus la Tratatul de la Aix-la-Chapelle din 1748 care a consfințit suveranitatea Prusiei asupra a mare parte din Silezia. Austria a reușit să realizeze o alianță cu Franța și Rusia iar invazia Saxoniei și a Boemiei de către Prusia în 1756-1757 a inițiat Războiul de șapte ani. Capacitățile militare ale lui Frederic i-au permis armatei pruse să reziste confruntării cu Austria, Rusia, Franța și Suedia simultan. Frederic a reușit să evite invaziile până în octombrie 1760, când armata rusă a ocupat pentru o scurtă durată de timp Berlinul și Königsbergul. Decesul Împărătesei Elizabeta a Rusiei și accesul la tronul rus al lui Petru al III-lea, cunoscut prusofil, a permis Prusiei să iasă dintr-o situație dificilă. Victoria împotriva Austriei a permis Prusiei să forțeze un status quo ante bellum pe continent ceea ce a confirmat statutul de mare putere al acesteia. În fața înfrângerii evitate la limită de Prusia, Frederic a devenit un lider mai pacifist pentru restul duratei domniei sale. [modificare]1772, 1793, 1795: Partițiile Poloniei Pentru detalii, vezi: Împărțirile Poloniei. În secolul al XVIII-lea vecinul de la sud și est, Uniunea statală polono-lituaniană, a fost slăbită din ce în ce mai mult. În fața expansiunii influenței Imperiului Rus Frederic a participat la Prima Partiție a Poloniei din 1772. Prusia a anexat mare parte din provincia Prusia Regală și Warmia; teritoriul anexat fiind reorganizat sub forma Provinciei Prusiei de Vest. După moartea lui Frederic în 1786, nepotul acestuia, Fredrick Wilhelm II a participat la următoarele partiții, câștigând teritorii importante din vestul poloniei în anul 1793. În cea de a treia partiție, în 1795, existența Regatului Poloniei a luat sfârșit iar o mare parte din acesta situată la sudul Prusiei de Est (inclusiv Varșovia) a fost recuperată de Prusia. Aceste teritorii au fost organizate sub forma noilor provincii Silezia nouă, Prusia de Sud și Prusia de Est Nouă.