Regatul Bulgariei

În ciuda proclamării statului Bulgaria în 1878 și, după 1885, a controlului asupra Rumeliei răsăritene, existau comunități bulgărești importante în regiunile din Balcani care mai erau încă sub controlul Imperiului Otoman, în special în regiunea Macedonia. Pentru ca situația să fie și mai complicată, Regatul Serbiei și Regatul Greciei aveau pretenții teritoriale cu privire la aceeași regiune Macedonia. Serbia considera că macedonenii slavi sunt parte a națiunii sârbe. Aceste pretenții au dus la conflicte pentru controlul regiunilor disputate care au durat până la primul război mondial. În 1903, în Macedonia otomană a avut loc o insurecție a bulgarilor, care a făcut ca cele două state vecine să fie în pragul războiului. În 1908, profitând de luptele dintre Marile Puteri ale momentului, Ferdinand s-a autoproclamat țar și proclamat independența totală a principatului și transformarea lui în regat. În 1911, premierul naționalist Ivan Gheshov a început să facă eforturi pentru formarea unei alianțe cu Grecia și Serbia. Cele trei părți au căzut de acord să lase deoparte rivalitățile și să se pregătească de un atac comun împotriva otomanilor. În februarie 1912, a fost semnat un tratat secret între Bulgaria și Serbia, iar, în mai, a fost semnat un tratat similar între Bulgaria și Grecia. Muntenegrul a fost de asemenea chemat să facă parte din alianță. Tratatele prevedeau împărțirea Macedoniei și Traciei între aliați, dar liniile de demarcație au fost lăsate în mod intenționat foarte vag trasate. În octombrie 1912, după ce otomanii au refuzat să aplice o serie de reforme în regiunile disputate, a izbucnit primul război balcanic. Bulgari morţi în timpul luptelor războaielor balcanice Aliații au avut un succes rapid și neașteptat. Armata bulgară a obținut o serie de succese și a înaintat până în apropierea Istabulului. Sârbii și grecii au preluat controlul asupra Macedoniei. În decembrie, otomanii au început negocierile de pace. Negocierile au eșuat și luptele au reînceput în februarie 1913. otomanii au pierdut orașul Adrianopole în fața atacului armatelor sârbo-bulgare. În martie a urmat un al doilea armistițiu. Otomanii au pierdut toate posesiunile lor europene la vest de linia Midia-Enos, aflată la mică distanță de Istambul. Bulgaria a obținut controlul asupra celei mai mări părți a Traciei, inculusiv asupra Adrioanopolelui, și portului la Marea Egee Dedeagaci (Alexandroupoli). Bulgaria a obținut o mică parte a Macedoniei, la nord și est de Salonic (care a revenit Greciei), de-a lungul frontierelor sale vestice. Frontierele din Balcani după primul şi al doilea război balcanic (1912-1913) Bulgarii au suferit cele mai multe pierderi dintre aliați și s-au simțit îndreptățiți să primească cele mai mari recompense teritoriale. În schimb, sârbii aveau alt punct de vedere și au refuzat să cedeze orice teritoriu pe care îl ocupaseră deja în nordul Macedoniei, (care corespunde în mare parte teritoriului actualei Republici Macedonia), afirmând că armata bulgară nu a reușit să-și îndeplinească obiectivele la Adrianopole fără ajutorul sârbesc, astfel încât orice înțelegere antebelică cu privire la împărțirea Macedoniei ar fi trebuit să fie revizuită. Unii dintre liderii politici bulgari erau în favoarea declanșării unui nou război cu Grecia și Serbia pentru tranșarea acestui diferend. În iunie 1913, Grecia și Serbia au format o nouă alianță împotriva Bulgariei. Premierii celor două țări s-au înțeles ca Serbia să păstreze Macedonia iar Grecia să păstreze Tracia. Țarul Ferdnand, bucurându-se de sprijinul discret al germanilor și austro-ungarilor, considerând că aceste înțelegeri reprezintă o încălcare a acordurilor antebelice, a declarat război Greciei și Serbiei. Armata bulgară și-a atacat foștii aliați pe 29 iunie. Grecii și sârbii, după șocul primului atac și-au revenit și au forțat armata bulgară să intre rapid în retragere. Luptele au fost foarte dure, în special în timpul bătăliei de maximă importanță de la Bregalnița. România a intrat și ea în război și a atacat Bulgaria din nord, iar Imperiul Otoman a atacat din sud-est. Bulgaria a trebuit să se recunoască învinsă, fiind obligată să renunțe la aproape toate pretențiile sale teritoriale în relația cu Serbia și Grecia și, în plus, a trebuit să retrocedeze regiunea și orașul Adrianopole. România a luat în posesie Cadrilaterul.