Marie Laurencin

Marie Laurencin (n. 31 octombrie 1883, Paris - d. 8 iunie 1956, Paris) a fost o pictoriţă şi o sculptoriţă franceză. În 1907 ea are o expoziţie pentru prima oară la "Salonul Independenţilor". Este acelaşi an în care Picasso îi făcea cunoştinţă cu Guillaume Apollinaire. Din această întâlnire ia naştere o legătură atât de pasionată, pe cât de tumultoasă, ce durează până în 1912. În 1914, ea se căsătoreşte cu baronul Otto von Wätjen, pe care îl întâlnise un an mai devreme. Cuplul se refugiază în Spania, după declaraţia de război, întâi la Madrid apoi la Barcelona. Se asociază cu artiştii Sonia şi Robert Delaunay datorită unei întâlniri organizată de Francis Picabia, pentru care ea va compune poezii pentru revista Dada 291 în 1917. Se întoarce la Paris în 1920. Stilul său se caracterizează prin culori fluide şi suave, o simplificare încrezătoare a compoziţiei, o predilecţie pentru anumite forme feminine, alungite şi graţioase, ce îi vor permite să ocupe un loc privilegiat în inima Parisului monden al anilor 1920. Menţine legături profunde si benefice cu nenumăraţi scriitori, pe care îi ilustrează şi în opere: Gide, Max Jacob, Saint-John Perse, Marcel Jouhandeau, Jean Paulhan, Lewis Carroll şi mulţi alţii. Devenită portretistă oficial în mijlocul mondenului feminin (Nicole Groult, Coco Chanel) în anii 1920, Marie Laurencin, se evidenţiază de asemenea ca decoratoare a baletului "Les Biches" de Serghei Diaghilev pe o muzică de Francis Poulenc (1924), apoi pentru Opera-Comique, Comédie Française şi pentru Ballets de Roland Petit în cadrul Teatrului Champs-Élysées.