Top 10, teori despre orasul pierdut al Atlantidei

De cand faimosul filozof grec Platon a scris prima data despre fantasticul continent numit Atlantida (Atlantis, orasul lui Atlas), cu mai bine de doua mii de ani in urma, invatatii lumii au ramas blocati in dezbateri aprinse legate de existenta sau inexistenta unui asemenea loc. Cu toate ca unii, destul de rari, iau in serios cuvintele lui Platon, cei mai multi iau in deradere ideea ca o civilizatie avansata ar putea sa dispara complet, ca si cand nu ar fi existat vreodata. E ca si cum ti-ai imagina un elefant ce ar merge pe zapada fara sa lase urme, facand astfel ca intreg subiectul sa fie usor de ignorat si sa fie redus la minimum ca un alt exemplu de de pseudo-stiinta medievala sau, in cel mai bun caz, o nascoire fantastica, nedovedita istoric. Si aceasta pozitie nu este deloc una ce nu e rezonabila, pentru ca, pana la urma, Platon a descris acest spatiu ca fiind atat de mare precum Libia (numele antic al Africii de nord) si Asia la un loc, facandu-l suficient de mare incat sa nu fie greu de gasit. Totusi, nimeni nu a reusit sa gaseasca mai mult decat un recif de corali, care ar putea sa reprezinte tarmurile antice ale acestui tinut; mult prea putin, comparativ cu un intreg continent scufundat. Dar cercetarile continua si daca exista ceva care sa creasca atat in dimensiuni cat si in compexitate pana astazi, atunci acesta a devenit ceea ce ar reprezenta sfantul gral tehnologic/istoric al secolului al XX-lea. A existat vreodata Atlantida, si daca da, unde ar fi putut sa fie? Desi nimeni nu poate sa raspunda la aceasta intrebare cu un grad ridicat de certitudine – cu toate ca unii sustin ca ar putea – exista cateva teorii interesante ce merita a fi luate in considerare. Unele sunt mai plauzibile decat altele, dar toate sunt numai presupuneri. Asadar, fara alte adaugiri, iata-mi, fara o ordine anume, lista topului zece al teoriilor legate de continetul pierdut al Atlantidei. 10. Relatarile legate de Atlantida sunt fictiuni Pozitia traditionala, sustinuta de-a lungul anilor de majoritatea oamenilor de stiinta si de istorici, este ca relatarea lui Plato despre extrordinarele bogatii ale acestui oras, dupa cum apare in dialogurile Timaios si Critias, a fost doar o poveste fictiva realizata pentru a-si distra cititorii si a-i ilumina legat de pericolele arogantei in genere si fata de zei, in particular, neavand vreodata intentia de a fi interpretata ca o relatare a unui loc real sau ale unor intamplari reale. Dovada pentru aceasta este sugerata prin faptul ca Platon ne spune ca insula a fost data zeului grec Poseidon, care s-a indragostit de frumoasa fiica a primului rege al Atlantidei – al carui nume era, … fara a fi vreo coincidenta, Atlas – facandu-i numerosi copii, carora le-a impartit insula. De asemenea, ne spune ca atlantizii au fost infranti de catre o alianta dintre greci si popoarele din estul Mediteranei, in urma cu 12000 de ani – cu mii de ani inainte ca prima civilizatie sa se fi nascut in acea regiune, facand intreaga poveste putin plauzibila (…) 9. Atlantida a fost o fictiune, dar relatarile despre un Potop global au fost adevarate Platon face numeroase referiri la marele potop care a aparut cu mii de ani inaintea perioadei sale si care aproape ca a distrus intreaga lume, lasand doar o mica farama din umanitate pentru a repopula planeta si a incepe o noua civilizatie. Asadar, povestea Atlantidei, cu toate era o manifestare a fertilei imaginatii a lui Platon, ar fi putut sa fi fost inspirata dintr-un eveniment istoric, real – in acest caz, o inundatie imensa, de proportii globale – ce putea sa existe cu zece mii de ani inaintea sa. Ar fi putut fi aceasta o amintire indepartata a ultimei ere glaciare, cand nivelurile oceanelor lumii au crescut cu sute de metri in doar cateva secole, inundand in acest proces toate continentele, intamplare infrumusetata cu fiecare repovestire, sau ar fi putut sa fi fost altceva (cum ar fi devastari enorme pe toata planeta produse de caderea unui meteorit in ocean)? 8. Atlantida a fost un continent care a existat in Atlanticul central, fiind distrus de catastrofe naturale (…) aceasta ramane ca o perceptie tratitionla, fiind postulata initial de catre scriitorul din secolul al XIX-lea si atlantidofilul* Ignatius Donnelly in cartea sa din 1882, “Atlantis: the antedeluvian world” (Atlantida sau lumea inainte de potop), care isi imagina ca Ocenul Atlantic nu este mai mai adanc de cateva sute de metri si inclinat pentru schimbari de pozitie verticale ocazionale. De vreme ce in zilele lui se cunosteau foarte putine despre ocean, teoreia ii era considerata ca fiind plauzibila de catre multi dintre contemporanii sai – cel putin pana la aparitia oceanografiei moderne, cand s-a determinat ca Atlanticul are peste opt km adancime in puncte (adancimea Milwaukee – 8380 m) si nu este inclinat spre a crea continente masive. Cu toate ca aceasta, din perspectiva stiintei, a distrus ipoteza lui Ignatius, mai sunt oameni care continua sa se tina de teorie, in mare datorita insistentei lui Platon ca acest loc a existat in afara „Pilonilor lui Hercule” (termeni antic pentru stramtoarea Gibraltar), insemnand ca s-ar fi aflat undeva in Atlanticul central. 7. Plato se referee la minoienii antici si explozia de pe insula vulcanica Tera O teorie din ce in ce mai populara legata de adevarata natura a Atlantidei – si una care are o oarecare trecere si in comunitatea stiintifica – este aceea ca Platon se referea la o populatie nativa din insula greceasca Creta, cunoscuta sub numele de minoiana, care a fost distrusa aproape in totalitate, dupa ce vulcanul de pe insula vecina Tera (astazi Santorini) a erupt, in 1600 i.e.n., producand un tsunami suficient de mare incat sa stearga literalmente un numar de orase minoiene de pe coasta si sa faca ravagii in intreg bazinul mediteranean. O catastrofa atat de masiva si de spectaculoasa, evident, la mana zeilor nemultumiti, va avea sa fie amintita in analele istoriei egiptene, ca apoi sa isi faca drum, o mie de ani mai tarziu , spre mitologia din ziele lui Platon. Ipoteza este ca Platon se referea la aceasta catastrofa intr-un maniera idealizatoare; descrierea vastelor resurse si puterea Atlantidei exagerate si infrumusetate inevitabil prin repovestire de-a lungul anilor si prezentate, mai departe, in mod inocent de catre filozoful grec. 6. Atlantida a fost o repovestire a inundarii Marii Negre O alta teorie, ce a fost postulata recent – si care, din nou, are sustinere printre oamenii de stiinta – este ca Atlantida si “Marele potop” povestit de Platon era o descriere mitizata a unui alt eveniment istoric ce a avut loc in urma cu mii de ani inainte ca Platon sa se fi nascut: ruperea Bosforului de catre Marea Mediteraneana si inundarea Marii Negre in jurului lui 5600 i.e.n. S-a demonstrat ca un numar de civilizatii ar fi inflorit pe malul Marii Negre (atunci un lac cu apa dulce, pe jumatate din marimea pe care o are in prezent). Acestea aveau sa fie ulterior inundate si sa se gaseasca sub sute de metrii de apa marina intr-un timp relativ scurt (unii estimand ca s-ar fi intamplat in mai putin de un an). Un asemenea eveniment este clar ca era o trauma pentru locuitorii acelei regiuni, silindu-i sa se imprastie. Dupa cum au scapat de ape si au emigrat in alte zone, acestia au purtat propria relatare ultra-mitologizata a inundatiei, care practic a venit peste ei, peste noapte, creand astfel sursa de inspiratie pentru Platon. 5. Atlantida se referee la o Antarctica cu o clima mai temperata Sugestia controversata a ultimului Charles Hapgood, cum ca in urma cu 12 mii de ani crusta s-ar fi schimbat (el sustinea ca scoarta Pamantului pluteste pe o magma de roci topite, precum invelisul unei portocale, ce se schimba periodic la milenii, datorita presiunilor subterane si gravitationale) a prins imaginatia multor experti ai Atlandidei, de-a lungul anilor. Dupa Hapgood, din cauza schimbarii crustei, Antarctica era candva mult mai departata de nord, decat este acum – cu o clima temperata si in plus, populata de o civilizatie avansata – fiind locul la care facea referire Platon. Brusca si catastrofica schimbare in actuala inghetata pozitie, i-ar fi distrus pe atlandidieni si ar fi facut Antarctica cutia de gheata de nelocuit, pe care o stim astazi. Cu toate ca ideea aceasta are cativa sustinatori, premiza prin care crusta Pamantului ar putea suferi modificari atat de dramatice si de neasteptate, nu are suport in comunitatea stiintifica. Mai departe, Hapgood si-a prezentat teoria inainte ca stiinta sa inteleaga complet natura placilor tectonice, ce a exilat ipoteza „crustei care aluneca” inspre taramul „credintelor limita” legate de continentul lui Platon. 4. Atlantida se refera la un continent vechi numit Lemuria In mod interesant grecii nu au fost singurii care si-au mentinut convingerile referitoare la o civilizatie veche, insulara. India si continetul asiatic au propria lor lor traditie, pe care o numesc Lemuria – o civilizatie insulara, care se presupune ca ar fi existat in Oceanul Indian. Ideea cum ca acest loc ar fi existat, a fost postulata prima data de catre zoologul din secolul al XIX-lea Philip Scalter, explicand discontinitatile pe care le-a gasit in biogeografia din acea vreme, a regiunii Oceanului Indian. Premisa prin care sustinea ca Madagascar si India ar fi putut sa fie candva parti dintr-un continent mai mare, pe care el l-a numit Lemuria, a fost considerata ca invechita, de catre intelegerea moderna a placilor tectonice, care dovedeste constant ca desi exista continente scufundate – cum ar fi Platoul Kerguelen in Oceanul Indian – nu exista nici o formatiune geologica cunoscuta sub Oceanul Indian care sa corespunda Lemuriei lui Scalter. Pana la urma numele a fost imprumutat unor primate, native din Madagascar, cunoscute ca lemuri (sau, a fost oare invers?) nefiind asadar, o pierdere completa. 3. Atlantida a fost de fapt tinutul mitiologic Mu Mu este numele unui continent ipotetic, ce se presupune ca ar fi existat in Atlantic sau Pacific, in functie de persoana pe care o asculti. In orice caz, se spune ca ar fi disparut undeva la rasaritul istoriei umane, iar supravietuitorii ar fi migrat pe alte continente, ducand la fondarea unui numar de civilizatii extinse in toata lumea. Astazi, oamenii de stiinta, in general vad conceptul de Mu si alte continente pierdute, precum Atlantida sau Lemuria (vezi mai sus) ca imposibile fizic, de vreme ce un continent nu se poate nici scufunda si nici nu poate fi distrus de orice presupusa catastrofa si in special, nu intr-un timp scurt. In plus, greutatea dovezilor arheologice, lingvistice si genetice este contrara afirmatiei care sustine ca civilizatiile din lumile vechi si noi se trag dintr-o civilizatia ancestrala comuna. 2. Atlantida se afla in Asia sudestica Daca cineva se uita la geografia planetei din perioada de varf a ultimei ere glaciare, ar putea sa observe ca nivelurile oceanelor erau cu peste 60 de m mai scazute atunci, rezultat al faptului ca foarte multa apa era inchisa in straturi masive de gheata, in cea mai mare parte a Americii de nord si a Europei. Asadar, poti vedea ca insulele din arhipeleagul pe care il stim azi ca Indonezia erau candva un continent complet, aproape la fel de mare ca Europa occidentala, ce se intindea din Australia pana in subcontinentul indian (…) Temperat, subtropical si masiv, ar fi fost locul ideal pentru o civilizatie emergenta – poate una la fel de avansata tehnologic, cum este cea a noastra din ziua de azi – sa poata sa prinda radacini. Ar fi putut oare ca o asemenea civilizatia sa se ridice atunci, ca, poate, ulterior sa fie distrusa de de propria sa tehnologie, iar toate dovezile pentru aceasta sa se fi scufundat sub expansiunea ocanica, dupa cum se topea calota glaciara? (…) 1. Atlantida se afla in Bahamas, Bermuda, Arhipeleagul Azore, Insulele Canare etc. Ideea prin care Platon s-ar fi referit la un loc in Atlantic, nu moare asa usor, ceea ce a facut ca fiecare insula sau tinut ce se afla pe coasta de est a Americii si pe cea de vest a Europei si a Africii sa fie propus ca locatie a fantasticului continent. Din pacate, nici una din aceste insule nu este impresionanta ca intindere sau marime si nici nu sugereaza ca ar fi sustinut candva ceva care sa se apropie de o civilizatie avansata din trecutul indepartat (si nici din zilele noastre). Bahamas, datorita descoperiri pe coasta insulei Bimini in 1968 a ceea ce apare a fi un dig de port (in general, dezaprobat de o amenii de stiinta, considerat ca fiind o formatiune de roci de plaja ce contin linii de ruptura pur naturale care ar sugera un “drum” pavat) si a interesului in cazul nedovedit, dar popular al legendei “Triunghiului Bermudelor”, ramane favorita printre presupusele locatii ale Atlantidei, desi este departe de a se bucura de unanimitate. __________________________________________________________________________________ Jeff Danelek este un autor din Denver, Colorado care scrie despre multe subiecte ce au legatura cu istoria, paranormalul, spiritualitatea si religia. Pentru a citi mai multe vizitati situl acestuia la