S-a născut într-o familie modestă, tatăl Stevan Petrović meşter măcelar de origine sârbă, iar mama sa Maria Hrúz de origine slovacă.
Avea şapte ani când s-au mutat la Kiskunfélegyháza, pe care mai târziu îl consideră oraşul natal. Tatăl lui a încercat să-l dea la cele mai bune şcoli, dar când poetul împlini vârsta de 15 ani, familia lui şi-a pierdut toată averea, ca urmare a inundaţiilor din 1838 şi a girării unei rude. Petőfi a fost nevoit să părăsească şcoala şi să lucreze ca actor la Pesta, învăţător la Ostffyasszonyfa şi soldat în Sopron.
[modificare]
Poetul
Bustul lui Sándor Petőfi la Oradea
După multe călătorii aventuroase ajunge să fie studentul colegiului din oraşul transdanubian Pápa, unde se întâlneşte cu scriitorul Mór Jókai, cu care se împrieteneşte. După un an, în 1842, i-a fost publicată în ziarul Athenaeum o poezie pe care a semnat-o Petrovics Sándor. În acelaşi an, la 3 noiembrie, a publicat prima poezie semnată Petőfi.
Însă l-a interesat mai mult actoria şi, timp de doi ani, pleacă în turnee. Totuşi în 1844 a mers pe jos de la Debrecen pâna la Pesta, ca să găsească un editor pentru poeziile lui. În poeziile lui, foarte apreciate, foloseşte elemente populare, tradiţionale, deseori cu rime folosite şi în cântecele populare. În 1845 a scris cea mai lungă lucrare, epopeea "János vitéz".
În 1846 face o călatorie în Ardeal, la Carei, unde îi cunoaşte pe contele opoziţionist Sándor Teleki şi pe viitoarea lui soţie, Júlia Szendrey. În 1847 la Baia Mare coboară într-o mină, ocazie cu care scrie poezia "În mină". Soţii Petőfi locuiesc în Colţău între 8 septembrie 1847 şi 20 octombrie 1847. În timpul acesta, Sándor Petőfi a scris cele mai frumoase poezii de dragoste. Crezul său poetic şi politic este destăinuit în anul 1847: "Dacă poporul va fi stăpân în poezie, nu va fi departe să stăpânească şi în politică, iată ce ne învaţă acest secol, iată ţelul pe care trebuie să-l urmărim... Sus poporul, în iad aristocraţia!"
[modificare]
Revoluţionarul
Orlai Petrics Soma: portretul lui Sándor Petőfi (anii 1840)
În 1848 participă şi el activ la revoluţie. La 16 septembrie scrie proclamaţia de egalitate şi se înrolează în armată. Superiorii lui nu sunt mulţumiţi de el, întrucât era recalcitrant şi ataca făţiş conducerea ineficientă a armatei. Soţia sa Júlia dă naştere fiului lor Zoltán la 15 decembrie. Petőfi este nevoit să ceară o permisie, iar adversarii săi din armată îi consideră plecarea în permise drept act de laşitate.
Din cauza acestor atacuri împotriva sa, într-o scrisoare plină de demnitate cere să fie primit în armata lui Bem, în Ardeal. La 19 ianuarie 1849 pleacă prin Mediaş la Slimnic, unde este primit cu deosebită căldură de generalul Bem şi participa prima oară la luptă. Este distins cu "Medalia pentru merite în război".
La 30 iulie 1849, în încercuirea făcută de trupele ţariste în bătălia de la Albeşti, poetul Sándor Petőfi este dat dispărut. Unii susţin că şi-a aflat moartea, în timpul retragerii, alţii că a fost dus prizonier de război în Rusia ţaristă.
Poetul naţional al poporului maghiar, Sándor Petőfi cunoaşte o audienţa dintre cele mai elocvente pe toate meridianele, transmiţând în timp ardoarea unui temperament romantic cu o viziune fundamental umanistă.
S-a născut într-o familie modestă, tatăl Stevan Petrović meşter măcelar de origine sârbă, iar mama sa Maria Hrúz de origine slovacă.
Avea şapte ani când s-au mutat la Kiskunfélegyháza, pe care mai târziu îl consideră oraşul natal. Tatăl lui a încercat să-l dea la cele mai bune şcoli, dar când poetul împlini vârsta de 15 ani, familia lui şi-a pierdut toată averea, ca urmare a inundaţiilor din 1838 şi a girării unei rude. Petőfi a fost nevoit să părăsească şcoala şi să lucreze ca actor la Pesta, învăţător la Ostffyasszonyfa şi soldat în Sopron.
[modificare]
Poetul
Bustul lui Sándor Petőfi la Oradea
După multe călătorii aventuroase ajunge să fie studentul colegiului din oraşul transdanubian Pápa, unde se întâlneşte cu scriitorul Mór Jókai, cu care se împrieteneşte. După un an, în 1842, i-a fost publicată în ziarul Athenaeum o poezie pe care a semnat-o Petrovics Sándor. În acelaşi an, la 3 noiembrie, a publicat prima poezie semnată Petőfi.
Însă l-a interesat mai mult actoria şi, timp de doi ani, pleacă în turnee. Totuşi în 1844 a mers pe jos de la Debrecen pâna la Pesta, ca să găsească un editor pentru poeziile lui. În poeziile lui, foarte apreciate, foloseşte elemente populare, tradiţionale, deseori cu rime folosite şi în cântecele populare. În 1845 a scris cea mai lungă lucrare, epopeea "János vitéz".
În 1846 face o călatorie în Ardeal, la Carei, unde îi cunoaşte pe contele opoziţionist Sándor Teleki şi pe viitoarea lui soţie, Júlia Szendrey. În 1847 la Baia Mare coboară într-o mină, ocazie cu care scrie poezia "În mină". Soţii Petőfi locuiesc în Colţău între 8 septembrie 1847 şi 20 octombrie 1847. În timpul acesta, Sándor Petőfi a scris cele mai frumoase poezii de dragoste. Crezul său poetic şi politic este destăinuit în anul 1847: "Dacă poporul va fi stăpân în poezie, nu va fi departe să stăpânească şi în politică, iată ce ne învaţă acest secol, iată ţelul pe care trebuie să-l urmărim... Sus poporul, în iad aristocraţia!"
[modificare]
Revoluţionarul
Orlai Petrics Soma: portretul lui Sándor Petőfi (anii 1840)
În 1848 participă şi el activ la revoluţie. La 16 septembrie scrie proclamaţia de egalitate şi se înrolează în armată. Superiorii lui nu sunt mulţumiţi de el, întrucât era recalcitrant şi ataca făţiş conducerea ineficientă a armatei. Soţia sa Júlia dă naştere fiului lor Zoltán la 15 decembrie. Petőfi este nevoit să ceară o permisie, iar adversarii săi din armată îi consideră plecarea în permise drept act de laşitate.
Din cauza acestor atacuri împotriva sa, într-o scrisoare plină de demnitate cere să fie primit în armata lui Bem, în Ardeal. La 19 ianuarie 1849 pleacă prin Mediaş la Slimnic, unde este primit cu deosebită căldură de generalul Bem şi participa prima oară la luptă. Este distins cu "Medalia pentru merite în război".
La 30 iulie 1849, în încercuirea făcută de trupele ţariste în bătălia de la Albeşti, poetul Sándor Petőfi este dat dispărut. Unii susţin că şi-a aflat moartea, în timpul retragerii, alţii că a fost dus prizonier de război în Rusia ţaristă.
Poetul naţional al poporului maghiar, Sándor Petőfi cunoaşte o audienţa dintre cele mai elocvente pe toate meridianele, transmiţând în timp ardoarea unui temperament romantic cu o viziune fundamental umanistă.
