Károly Kós

Născut în Timişoara în 1883, a studiat iniţial ingineria, doar mai târziu îndreptându-se spre arhitectură. Încă din timpul studiilor a manifestat un puternic interes pentru arhitectura tradiţională ţărănească: în acest scop a întreprins diverse călătorii în Ţinutul Secuiesc şi zona cu folclor de tip Kalotaszeg (pe cursul râului Călata şi în jurul localităţii Rimetea, judeţul Alba).^ În 1914, la începul Primului Razboi Mondial, Kós s-a mutat la Stana unde şi-a construit o casă numită Varjúvár, într-un stil unic.^ Anul următor a fost încorporat în armată dar la scurt timp a fost eliberat la cererea Ministerului Culturii. Între 1917 şi 1918 a fost trimis într-o călătorie de studii la Istanbul. În 1918 i s-a oferit postul de profesor la Facultatea de Arte din Budapesta, însă a refuzat, dorind să se întoarcă în Transilvania. A trăit din comisioane. Efigia lui Kos Karoly permanent amplasată in curtea clădirii întreprinderilor comunale (Városi Közüzem) din Tg. Mures, proiectată de acesta în 1903 Kós îşi începe cariera politică şi împreună cu Lajos Albrecht şi alţii, fondează în 1921 Partidul Popular Transilvănean (ulterior devenit Partidul Popular Ungar). A mai contribuit ca editor şi grafician la ziarul politic ilustrat Vasárnap. În 1924, împreună cu câţiva prieteni, fondează editura Erdélyi Szépmíves Céh (în traducere aprox. "Breasla artistică transilvăneană"). Din 1931 este editor la o altă publicaţie şi conducătorul unei asociaţii de artişti maghiari din România. În 1944 casa lui Kós din Stâna este jefuită iar acesta fuge la Cluj, unde se alătură familiei. Aici devine director al Asociaţiei Economice Unagaro-Transilvănene. Ca politician a fost preşedintele Uniunii Populare Maghiare (Magyar Népi Szövetség, MNSz) şi mai apoi membru în Parlamentul României între 1946 - 1948. Kós a predat la Facultatea de Agricultură din Cluj până în 1953. A mai ocupat şi postul de decan în 1945. A murit pe 25 august 1977 la Cluj-Napoca.