Jenő Ábel (n. Budapesta, 24 iulie 1858-d. Budapesta, 23 decembrie 1889) a fost un scriitor, filolog şi profesor universitar maghiar.
Obţine diploma de doctor la Facultatea de Filologie a Universităţii din Budapesta în anul 1877, după care întreprinde mai multe călătorii de studiu în Europa Occidentală. Din anul 1897 devine, mai întâi profesor de liceu, apoi din anul 1883, profesor de filologie la Universitatea din Budapesta. A fost primul secretar al Philologiai Társaság (Societatea de Filologie) din capitala ungară, mai târziu devine redactor la Egyetemes Philologiai Közlöny (Monitorul de Filologie Universală).Cercetările sale asupra istoriei umanismului din Ungaria, literatura latină medievală şi manuscrisele epicilor greci au o valoare ştiinţifică deosebită.De numele său se leagă publicarea a nenumărate texte clasice, antice şi din epoca renaşterii.
