István Asztalos

István Asztalos (n. 28 august 1909, Micăsasa, Comitatul Târnava Mică - d. 5 martie 1960, Cluj) a fost un scriitor maghiar din Transilvania. A fost distins cu Premiul de Stat al Republicii Populare Romîne. [modificare] Viaţa István Asztalos s-a născut la data de 28 august 1909 în satul Micăsasa, Comitatul Târnava Mică (actualmente în judeţul Sibiu). A provenit dintr-o familie săracă de muncitori, care l-a putut susţine financiar doar în primele două clase ale gimnaziului reformat din Cluj. În continuare şi-a asigurat traiul lucrând ca muncitor pădurar necalificat, mai apoi ca salahor şi miner într-o carieră de piatră. În anul 1934 s-a stabilit definitiv în Cluj, unde a început colaborarea la diferite publicaţii literare. Activitatea sa literară a început în anul 1938, când îi apare primul volum, romanul Elmondja János (Ianoş povesteşte), după care urmează, pe rând, mai multe culegeri de nuvele, romane, piese de teatru şi articole de publicistică şi reportaj etc. Scrierile sale sunt inspirate din viaţa satelor şi oraşelor transilvănene. În anii celui de-al Doilea Război Mondial, duce o intensă activitate de gazetar, remarcându-se prin opiniile sale antifasciste. În primăvara anului 1944 este concentrat cu forţa de către armata fasciştilor unguri (armata horthystă), dar dezertează la scurtă vreme şi se ascunde la Budapesta în aşteptarea terminării războiului. După război, revine la Cluj unde îşi reia activitatea de gazetar. În perioada regimului comunist, desfăşoară o intensă activitate gazetărească, publicând numeroase articole şi reportaje, cronici literare etc. în special în ziarele Falvak népe ("Lumea satelor") (1945-1950) şi Utunk (1956-1960), unde a lucrat ca redactor. În paralel, îşi continuă şi activitatea de scriitor, publicând mai multe romane şi volume de nuvele în mare parte cu subiecte din viaţa satului. Într-o caracterizare a secţiei de cadre a Comitetului Judeţean de Partid Cluj din 17 aprilie 1948 era apreciat ca „element dinamic şi disciplinat”, „unul dintre cei mai buni scriitori maghiari”. [1] Povestirea amplă Szél fuvatlan nem indul ("Vântul nu se stârneşte din senin", 1949), tradusă imediat după apariţie şi în limba română, a fost una din primele lucrări de amploare ale literaturii proletcultiste din România. Are loc cu acest prilej o orientare către o nouă perspectivă asupra vieţii satului, văzut din perspectiva comunistă, accentul mutându-se asupra ţărănimii oropsite de către chiaburi. Următoarele lucrări continuă pe aceeaşi direcţie proletcultistă. Pentru activitatea sa literară, István Asztalos a fost distins cu Premiul de Stat al Republicii Populare Romîne. În ultimii săi ani de viaţă, el a condus revista pentru copii Napsugár ("Raza de soare"), care a apărut în limba maghiară la Cluj. De asemenea, a scris numeroase lucrări pentru cei mici. A murit neaşteptat în plină putere creatoare în data de 5 martie 1960 în oraşul Cluj, la vârsta de numai 51 ani. Scrierile sale au fost reunite în Mûvek ("Opere"), cinci volume apărute în 1961 şi 1962.