Géza Domokos

Géza Domokos (n. 18 mai 1928, Braşov - d. 27 iunie 2007, Târgu Mureş) a fost un scriitor şi om politic maghiar transilvănean. A fost primul preşedinte al UDMR, deputat în legislatura 1990-1992,[1] ales în judeţul Covasna pe listele formaţiunii pe care a prezidat-o. A fost membru al Biroului Comitetului Central al UTC (1956-1966), consilier la Comitetul de Stat pentru Cultură şi Artă, apoi membru supleant al CC al PCR (1969-1984). Din 1971 a fost vicepreşedintele Consiliului Naţional al Radio-Televiziunii, iar între anii 1969-1990 director fondator al Editurii Kriterion din Bucureşti.[1] În urma revoluţiei din 1989, în 22 decembrie 1989 a devenit membru în Consiliul Frontului Salvării Naţionale. A fost un susţinător al autonomiei regionale, în acord cu cerinţele UE.[1] Pentru talentul său literar, în 2004 a fost decorat cu Ordinul Steaua României în grad de Ofiţer.[1] „De scris a scris ca vechii ardeleni: fără înflorituri, sobru, exact, clar, inteligibil. Ca scriitor a fost continuator al memorialiştilor transilvăneni, în rând cu Apor Péter şi Mikes Kelemen. La o primă lectură, frazele sale pot părea seci, dar sunt doar ferme. După mai mulţi ani, am recitit memorialistica sa, şi în timp ce metaforele frumoase şi colorate ale altora s-au dovedit repede alterabile, scrierile sale parcă cresc în consistenţă, parcă este tot mai valabil şi ceea ce a aşternut pe hârtie despre dilemele politicii cotidiene. Îşi critică, dar nu-şi insultă adversarii, încearcă să-şi înţeleagă inclusiv duşmanii.” —Din discursul comemorativ rostit de Béla Markó la înmormântarea lui Géza Domokos