David Avidan

David Avidan (ebraică: דוד אבידן; n. 21 februarie 1934 Tel Aviv — d. 11 mai1995 id.) a fost un poet israelian, dramaturg, publicist şi scenarist, figură de marcă a poeziei ebraice de avangardă din a doua jumătate a secolului al XX-lea. A fost un înnoitor al limbii, interesat în plus de cinema, artă, tehnologie şi futurologie. Alături de Yehuda Amihai şi Natan Zach, Avidan este considerat unul din cei trei cei mai reprezentativi poeţi de limba maternă ebraică ai aşa numitei „Generaţii a Statului” (Dor Hamediná) (adică generaţia de creatori de după înfiinţarea Statului Israel în 1948) S-a născut la Tel Aviv. A învăţat la gimnaziul „Shalva” din oraşul natal şi apoi a studiat literele şi filosofia la Universitatea Ebraică din Ierusalim, dar fără să termine studiile. La începutul anilor cincizeci a fost membru in Uniunea Tineretului Comunist Israelian (Banki), iar primele sale versuri le-a publicat în organul Partidului Comunist, „Kol Haam” („Vocea poporului”). A publicat douăzeci volume de versuri şi şi-a tradus o parte din poezii în engleză. Primul volum de versuri intitulat „Robinete cu buzele tăiate” (Brazim arufei sfataim) a apărut în anul 1954 şi a fost rău primit de critici. Cea dintai recenzie pozitivă a primit-o de la criticul Gavriel Moked, care i-a rămas prieten şi admirator până la sfârşitul vietii. A publicat versuri până la sfârşitul vieţii, de asemenea a scris scenarii de film, articole în ziare, s-a ocupat cu pictura şi cu alte domenii artistice. Poezii ale lui David Avidan au fost puse pe note şi cântate de mai mulţi cântăreţi israelieni. În 1966 o formaţie israeliană, numită „Trioul Gemenilor” (Shlishiat Hateomim) a interpretat în primul ei disc „Diseară ieşim” (Ha'erev iotzim) mai multe cântece pe versurile lui Avidan - "Nu suntem dansatori" (Anahnu lo rakdanim), "Nu-i nimica" (Ze lo norá - în traducere literală -Nu e ceva teribil - pe o melodie de Enrico Macias), „Shabat” (Sâmbăta) pe o melodie de Leo Ferré, şi cântecul lui Ray Charles, Hit The Road Jack, în versiunea poetului - Pleacă de aici, Ruth (Histalkí, Rut). Cel mai popular volum de versuri al său a fost „Ceva pentru cineva” (Mashehu bishvil mishehu) din 1964. În cartea „Psihiatrul meu electronic” din 1974 David Avidan a inclus opt convorbiri pe care le-a întreţinut cu programul de calculator „Eliza” conceput de Joseph Weizenbaum, program ce fusese popularizat la vremea respectivă ca un pas înainte în domeniul inteligenţei artificiale. Un alt volum al său, „Transmisiuni dintr-un satelit de spionaj” - din anul 1978 l-a scris ajutându-se de un dictafon de mână care l-a fascinat în acei ani. Filmul său „Sex” a fost prezentat la Festivalul de la Cannes. A suferit de astm bronşic şi in ultimii ani ai vieţii - de tulburări nervoase. Poetul a murit bolnav şi în sărăcie, la Tel Aviv, la 11 mai 1995. A lăsat un copil, Tar Avidan, fiul său şi al scriitoarei Tziporen Rotem. Pe mormântul său este gravată scurta lui poezie Adamila (cuvânt creat de el prin sudarea lui adam = om , cu „milá” = cuvânt) . În afară de engleză, versurile lui au fost traduse, între altele, în rusă, franceză, arabă.