Virginia Woolf

Virginia Woolf s-a născut cu numele de Adeline Virginia Stephen în Londra în 1882. Mama ei, o femeie frumoasă şi renumită, Julia Prinsep Stephen (1846-1895), se născuse în India în familia domnului John şi Maria Pattle Jackson şi mai tîrziu s-a mutat în Anglia cu mama ei, unde a fost model pentru pictorii prerafaeliţi, ca de exemplu Edward Burne-Jones.[1] Tatăl ei, Sir Leslie Stephen, era un autor remarcabil, critic şi alpinist. Tînăra Virginia a fost educată de către părinţi în familia unită de pe strada Hyde Park Gate, 22 din Kensington. Ambii părinţi fuseseră căsătoriţi şi rămăseseră văduvi, în consecinţă familia includea copii din trei căsătorii. Julia a avut trei copii cu primul ei soţ, Herbert Duckworth: George, Stelle şi Gerald Duckworth. Tatăl ei fusese căsătorit cu Minny Thackeray, şi avea o fiică: Laura Makepeace Stephen, care a fost diagnosticată ca având o boală mintală şi care a trăit împreună cu familia ei pînă în momentul internării din 1891. Leslie şi Julia au avut împreună patru copii: Vanessa (1879), Thoby (1880), Virginia (1882) şi Adrian (1883). Statutul domnului Leslie Stephen ca editor, critic şi biograf, şi legătura lui cu William Thackeray (el fiind văduv al fiicei celei mai mici a lui Thackeray), a constat în faptul că urmaşii săi au fost crescuţi într-o ambianţă plină de influenţele societăţii literare victoriene. Henry James, George Henry Lewes, Julia Margaret Cameron (mătuşa Julei Stephen) şi James Russel Lowell, care a fost naşul de onoare al Virginiei, erau printre vizitatorii casei. Descendentă a unui slujitor al Mariei Antoinette, Julia venea dintr-o familie de femei frumoase cu renume care şi-au lăsat amprenta asupra societăţii victoriene ca modele pentru artiştii prerafaeliţi şi primii fotografi. În plus, aveau o imensă bibliotecă din casa lui Stephen, din care Virginia şi Vanessa (spre deosebire de fraţii lor, care au fost trimişi la şcoală) au învăţat despre clasici şi literatura engleză. În conformitate cu amintirile Virginiei Woolf, amintirile ei din copilărie cele mai, totuşi nu au fost legate de Londra, ci de St. Ives din Cornwall, unde familia îşi petrecea fiecare vară pînă în 1895. Casa de vara a lui Stephen, Talland House, se deschidea spre golful din Portminister, şi există şi în prezent, deşi puţin schimbată. Amintiri despre aceste vacanţe cu familia şi priveliştile, în special cea a farului din Godrevy, au influenţat ficţiunea lui Woolf de mai tîrziu, cel mai evident în Spre far. Moartea bruscă a mamei în 1895, cînd Virginia avea 13 ani, şi cea a surorii vitrege cu doi ani mai tîrziu, au dus la primile crize nervoase ale Virginiei. Moartea tatălui în 1904 a provocat cel mai serios colaps al ei şi ea fost în scurt timp internată. Savanţii moderni (inclusiv nepotul ei şi biograful Quentin Bell) cred că crizele nervoase ulterioarele perioade depresive repetate au fost de asemenea influenţate de abuzurile sexuale pe care Virginia şi Vanessa le suferiseră din partea fraţilor vitregi George şi Gerald Duckworth (despre care Virginia îşi aminteşte în eseurile sale autoboigrafice O schiţă a trecutului şi 22 Park Gate). Pe parcursul vieţii, Woolf a fost bolnavă de schimbări bruşte şi periodice ale dispoziţiei şi bolile care ţin de astea. Deşi această instabilitate a afectat deseori viaţa ei socială, activitatea ei literară a continuat cu mici pauze pînă la suicidul ei. [modificare] Bloomsbury După moartea tatălui lor şi cea de-a doua criză nervoasă a Virginiei, Vanessa şi Adrian au vîndut casa din 22 Hyde Park Gate şi au cumpărat o casă în Gordon Square, 46 din Bloomsbury. După studii la King's College, Cambridge, şi King's College Londra, Woolf a ajuns să-i cunoască pe Lytton Strachey, Clive Bell, Rubert Brooke, Saxon Sydney-Turner, Duncan Grant şi Leonard Woolf, care împreună au format nucleul cercului intelectual cunoscut ca „Grupul Bloomsbury”. Cîţiva dintre membrii grupului au dobîndit proasta reputaţie în 1910 în înşelătoria de la Dreadnought la care Virginia a participat fiind deghizată ca bărbat de la curtea regală din Abisinia. Discursul său complez din 1940 privitor la înşelătorie a fost descoperit recent şi publicat în memoriile colectate în ediţia extinsă The Platform of Time (2008). Virginia Stephen s-a căsătorit cu scriitorul Leonard woolf în 1912. În ciuda statutului său material nesatisfăcător - Woolf numindu-l pe Leonard în timpul logodnei "evreul fără un bănuţ" - cuplul a menţinut o relaţie frumoasă. Într-adevăr, în 1937, Woolf scria în jurnalul său: "Amorul după 25 de ani nu suportă despărţirea... înţelegi, e o plăcere enormă să fii dorită ca soţie. Şi căsătoria noastră e atît de unitară". Cei doi au colaborat de asemenea pe plan profesional, în 1917 fondînd Hogarth Press, care ulterior a tipărit romanele Virginiei împreună cu operele lui T.S. Eliot, Laurens van der Post, şi alţii. Etosul Grupului Bloomsbury nu încuraja taboorile sexuale, şi în 1922, Virginia a întîlnit scriitoarea şi grădinăreasa Vita Sackvile-West, soţia lui Harold Nicolson. După un început nesigur, ele au avut o relaţie sexuală care a durat de-a lungul anilor 1920. În 1928, Woolf a prezentat-o pe Sackvile-West în Orlando, o fantastică biografie în care viaţa eponimă a eroinei cuprinde trei secole şi ambele sexe. Aceasta a fost numită de Nigel Nicolson, fiul lui Vita Sackvile-West, "cea mai lungă şi cea mai fascinantă scrisoare de dragoste în literatură". După ce relaţia lor s-a încheiat, cele două femei au rămas prietene pînă la moartea lui Woolf în 1941. Virginia Woolf s-a înţeles bine cu fratele ei Adrian şi cu sora Vanessa; Thoby murise din cauza unei boli la vîrsta de 26 de ani.