Samuel Taylor Coleridge (n. 21 octombrie 1772 - d. 25 iulie 1834) a fost un poet, critic literar şi filozof englez, care a pus bazele, alături de prietenul său William Wordsworth, mişcării romantice în Anglia, fiind de asemenea unul dintre „Lake Poets” („Poeţii lacului”). Este cunoscut în primul rând pentru poemele sale „The Rime of the Ancient Mariner” şi „Kubla Khan”, precum şi pentru opera sa majoră în proză „Biographia Literaria”.
[modificare]
Primii ani şi educaţia
Samuel Taylor Coleridge s-a născut pe 21 octombrie 1772 în orăşelul Ottery St Mary, Devonshire. A fost cel mai mic dintre cei zece copii, iar tatăl său, reverendul John Coleridge, a fost un vicar foarte respectat. Tânărul Samuel era ridiculizat adesea de fratele său Frank, probabil datorită geloziei, deoarece Samuel era de multe ori favorizat şi lăudat de către părinţii săi. Pentru a scăpa de acest abuz, el s-a refugiat în biblioteca locală, unde a descoperit pasiunea sa pentru poezie.
Avea să scrie mai târziu în „Biographia Literaria” :
At six years old I remember to have read Belisarius, Robinson Crusoe, and Philip Quarll - and then I found the Arabian Nights' Entertainments - one tale of which (the tale of a man who was compelled to seek for a pure virgin) made so deep an impression on me (I had read it in the evening while my mother was mending stockings) that I was haunted by spectres whenever I was in the dark - and I distinctly remember the anxious and fearful eagerness with which I used to watch the window in which the books lay - and whenever the sun lay upon them, I would seize it, carry it by the wall, and bask, and read.
Îmi amintesc că la şase ani citisem „Belisarius”, „Robinson Crusoe”, şi „Philip Quarll” - iar apoi am găsit „Distracţiile nopţilor arabe” - dintre care o poveste (cea a unui bărbat obligat să găsească o virgină pură) m-a impresionat atât de tare (am citit-o seara, în timp ce mama repara ciorapi), încât eram bântuit de fantome de fiecare dată când mă aflam în întuneric - şi îmi amintesc clar nerăbdarea anxioasă şi temătoare cu care obişnuiam să privesc fereastra în care zăceau cărţile - şi de fiecare dată când se aşeza soarele peste ele, eu dădeam năvală, şi ducând cărţile lângă perete, stăteam la căldură şi citeam.
După moartea tatălui său în 1781, în pofida dorinţelor sale, Samuel a fot trimis la „Christ's Hospital”, un internat londonez. Şcoala era faimoasă pentru atmosfera ei neprimitoare şi regimul ei strict. Era condusă de reverendul James Bowyer, directorul Şcolii de Gramatică, care a generat gânduri de vină şi depresie în mintea lui Samuel, aflată în plin proces de maturizare.
Pe parcursul vieţii sale, Samuel Taylor Coleridge şi-a idealizat tatăl ca fiind pios şi inocent, în timp ce relaţia cu mama sa era mai problematică. În copilărie era mereu în centrul atenţiei, ceea ce probabil a contribuit la personalitatea dependentă pe care a manifestat-o ca adult. Rareori i s-a permis să se întoarcă acasă în timpul şcolii, distanţa faţă de familie în vremuri atât de tulburi dovedindu-se dăunătoare din punct de vedere emoţional. A scris despre singurătatea din timpul şcolii în poezia „Frost at Midnight” („Îngheţ la miezul nopţii”) : „With unclosed lids, already had I dreamt/Of my sweet birthplace” („Cu pleoape neînchise, deja visasem/Despre dulcele loc al naşterii mele”).
Din 1791 până în 1794 Coleridge a studiat în Jesus College, Cambridge. În 1792 a câştigat „Browne Gold Medal” pentru o odă despre comerţul cu sclavi. În noiembrie 1793 a părăsit colegiul şi s-a înrolat în „Royal Dragoons”, poate din cauza unei datorii sau a unei fete care l-a respins. Fraţii săi i-au aranjat după câteva luni lăsarea la vatră (în mod ironic, datorită unei presupuse nebunii) şi Samuel a fost readmis în Jesus College, dar nu va obţine nici o diplomă de la Cambridge.
