John Donne

John Donne (n. 21 ianuarie 1572 - d. 31 martie 1631) a fost un poet englez, cel mai important reprezentant al Şcolii metafizice, renumit predicator al secolului al XVII-lea. John Donne, fiul unui negustor de fier, a fost nepotul (din partea tatălui) a dramaturgului John Heywood. De partea mamei, Donne a fost strănepotul sorei Elisabeth a lui Thomas Moore. A studiat la Oxford şi Cambridge, dar fiind catolic nu a putut să îşi ia licenţa. După o călătorie în străinătate în 1590, Donne continuă să studieze, de data asta la Inns of Court, dreptul, filologie şi teologie. După o nouă călătorie în străinătate (1594-1596), Donne îl cunoaşte prin intermediul prietenului său Henry Wotton, coleg de facultate la Oxford, pe earl-ul de Essex, participând la expediţiile acestuia la Cadiz (1596) şi Insulele Azore (1597). În timpul acestei a doua expediţii se împrieteneşte cu Thomas Egerton, al cărui tată, Sir Thomas, era Lord Keeper of the Great Seal, un post extrem de influent în viaţa publică. Donne devine secretarul lui Thomas, fiul, în 1598, dar este dat afară din acest serviciu când se căsătoreşte în secret cu Anne, fiica lui Sir George More (şi nepoata lui Lady Egerton). Tatăl lui Anne reuşeşte să obţină încarcerarea lui Donne, dar după câteva luni îl iertă, aşa încât Donne poate să se reunească cu soţia. Cu toate că nu petrecuse decât câteva zile în închisoare, faptul că era şi catolic, îi dădeau mici şanse de a face carieră în viaţa publică. Între 1602-1606 Donne şi familia locuieşte în casa prietenului său Sir Francis Wooley la Pyreford, unde continuă să studieze, de data aceasta dreptul civil şi codul canonic. În 1606 mai merge o dată în străinătate, de data aceasta ca companion al lui Sir Walter Chute, după care se stabileşte cu familia lângă Londra, la Mitcham. Tatăl soţiei îi iartă într-atât încât îi dă fiicei zestrea în 1608, ceea ce face ca să poată trăi puţin mai bine. O nouă călătorie în străinătate are loc în 1611, ca companion al lui Sir Robert Drury, după care familia Donne se reîntoarce cu domiciliul la Londra. Trăieşte din scrisul pentru prieteni şi patroni, ajutându-l de exemplu pe prietenul său Thomas Morton, decan de Gloucester, în controversele acestuia cu catolicii. Acest prieten încearcă să-l convingă să convertească la Biserica anglicană şi să-şi dacă o carieră acolo. Dar visul lui Donne este de a participa la viaţa publică. Scrierile lui religioase îl impresionează chiar şi pe Regele Iacob. Prin intermediul lui Robert Carr, Visconte de Gloucester şi un favorit al regelui, şi a Lordului Ellersmere (titlul pe care l-a primit între timp prietenul Thomas Eggerton, cu care s-a împăcat) se duce la rege şi îl roagă să-l ajute să-şi facă o carieră în viaţa publică. Dar regele îl convinge să se dedice vieţii bisericeşti, şi Donne este hirotonisit în 1615. Cariera sa a evoluat de la a fi capelan regal la Lincoln’s Inn la emis diplomatic în Germania împreună cu Viscontele Doncaster la Decan al Catedralei St. Paul în 1621. Soţia, Anne, decedează între timp, în 1617, după ce i-a născut 12 copii, din care 7 au supravieţuit. Se îmbolnăveşte greu în 1623, dar se reîntoarce să lucreze, de data asta ca vicar la St. Dunstan’s-in-the-West, în 1624. Ultima sa predică a ţinut-o în prima vineri a postului Paştilor în prezenţa regelui Carol I. Moare pe data de 31 martie 1631. Lirica sa este caracterizată prin: ironie, subtilitate, originalitatea imaginilor, asociaţii neaşteptate, versificaţie complexă. Temele principale ale liricii sale sunt: dragostea, trecutul, moartea, religia.