Ivan Turghenev

Ivan Sergheievici Turghenev (în rusă Ива́н Серге́евич Турге́нев; n. 28 octombrie/9 noiembrie 1818, Oriol, Rusia - d. 22 august/3 septembrie 1883, Bougival, lângă Paris) a fost un romancier şi dramaturg rus. Cel mai cunoscut roman al său este Отцы и дети (Părinţi şi copii), publicat în 1862. "Maestru al realismului rus, prieten cu Gustave Flaubert şi model al lui Guy de Maupassant, Turghenev este un neîntrecut analist al vieţii sentimentale a eroilor săi, pe care-i surprinde, în ipostaze specifice, de la fulgerătoarea scânteie a primei idile adolescentine până la pasiunea năvalnică a tinereţii şi chiar până la zbuciumul iubirilor târzii, cel mai adesea îngrădite de normele sociale." [modificare] Viaţa S-a născut în oraşul Oriol, din Rusia, pe 28 octombrie 1818 ca fiu al lui Serghei Nikolaievici Turghenev şi al Varvararei Petrovna Lutovinova. Tatăl său, fost colonel în Cavaleria Imperială Rusă, moare când Sergheievici împlineşte vârsta de 16 ani, lăsându-l pe acesta, împreună cu fratele său Nicolai, în grija mamei. Tânărul a avut o copilărie nefericită, datorită severităţii mamei lui, care îl bătea constant. Turghenev studiază literatura rusă şi psihologia la Universitatea din Moscova şi mai târziu (1834-37) la Universitatea din Petersburg. Mai târziu, între 1838 şi 1841, a studiat istoria si psihologia la Universitatea din Berlin (în special pe filozoful german Georg Wilhelm Friedrich Hegel). La 19 ani face o călătorie în Germania. În timp ce se află pe vapor izbucneşte un incendiu şi zvonurile că s-ar fi comportat ca un laş s-au răspândit în toata Rusia. Această întâmplare l-a marcat profund, devenind mai târziu tema povestirii sale „Foc pe mare”. În perioada 1843-45 a lucrat la Ministerul internelor. După succesul a doua poeme se dedică în totalitate literaturii, ocupaţiilor ţării şi călătoriilor. Are o relaţie cu cântăreaţa de operă Paulina Garcia Viardot, rămânând alături de ea şi de soţul acesteia pentru tot restul vieţii; călătoresc împreună în Franţa între anii 1845-46 şi 1847-50. Deşi în tinereţe a mai avut o relaţie cu o servitoare, în urma acestei legături rezultând o fiică nelegitimă, Paulinette, Viardot rămâne marea şi neîmplinita dragoste a lui Turghenev. În timpul studiilor de la Berlin, Turghenev se consacră nevoii de occidentalizare a Rusiei. În 1840 scrie poeme şi scurte povestiri sub influenţa lui Nicolai Vasilievici Gogol. Devine celebru în 1852 cu ciclul de scurte povestiri Zapiski Okhotnika sau Povestirile unui vânător. Opiniile lui Turghenev i-au adus acestuia o lună de detenţie în St Petersburg şi 18 luni de arest la domiciliu. În 1855 îl cunoaşte pe Lev Tolstoi, care încă nu publicase nici o operă. Turghenev, recunoscându-i geniul literar, scria într-o scrisoare adresată surorii lui Lev Tolstoi: „Nu exagerez când spun că o să devină un mare scriitor”. În 1857 face o călătorie la Paris, împreună cu Tolstoi şi Nicolai Nekrasov, arătându-le acestora toate obiectivele turistice. “Turghieniev este plictisitor” scria Tolstoi în jurnalul său la Dijon. Deşi relaţiile celor doi mari scriitori au fost destul de tensionate, ei nu au întrerupt niciodată legătura. Sub influenţa critica a lui Vissarion Belinsky, adept al realismului social în literatură, Turghenev abandonează romantismul pentru a aborda stilul realist. Între anii 1853-62 scrie o parte din cele mai bune povestiri şi nuvele ale sale, RUDIN (1856), DVORIANSKOE GNEDO (1859), NAKANUNE (1860) şi OTTSY I DETI (1862).Tema centrală a acestor opere este frumuseţea dragostei timpurii, visul pierdut, frustrarea în dragoste, care în parte reflectă neîmplinirea dragostei lui pentru Paulina. O altă femeie care l-a influenţat considerabil pe Turghenev a fost mama sa, puternica sa personalitate lăsând urme în opera autorului. În 1862 reacţia ostilă stârnita de opera „Părinţi si copii” contribuie la decizia autorului de a părăsi Rusia. Acesta îşi pierde majoritatea cititorilor; nuvela examinând conflictul dintre generaţii. Turghenev se stabileşte în Germania iar mai târziu, se mută la Londra, unde nuvela „Părinţi si copii” înregistrează un mare succes. În 1871 se mută la Paris, împreună cu Viardot, unde va locui până la sfârşitul vieţii. În 1860 devine membru corespondent al Academiei Imperiale de Ştiinţă, iar în 1879 doctor în drept civil la Universitatea din Oxford. La Paris, cel mai apropiat prieten a lui Turghenev a fost scriitorul Gustave Flaubert, acesta împărtăşindu-i ideile sociale şi estetice. Pe data de 3 septembrie 1883, Turghenev moare la Bougival în apropiere de Paris; trupul său a fost mutat în Rusia şi înmormântat în Cimitirul Volcov, din Sankt Petersburg.