Ioan Vieru

A debutat în revistele Cronica, (1977) Iaşi, cu sprijinul lui Nicolae Turtureanu şi al profesorului Liviu Leonte, şi în Luceafărul, (1980), cu o prezentare a poetului şi ulterior cunoscutului disident Dorin Tudoran. În perioada şcolară a fost susţinut de profesorul Tudor Opriş, remarcându-se la concursurile literare naţionale ale elevilor ca unul dintre cei mai promiţători laureaţi. Din motive ideologice, după refuzul oricărei intervenţii în textul poetic, cu toate încercările unor critici literari cunoscuţi care au prezentat referate elogioase, primul volum de versuri, Căile şoimului, i-a apărut cu o întârziere de aproape un deceniu, în 1990. În anii 80, s-a afirmat în paginile revistei studenţeşti Amfiteatru, din Bucureşti, de mediul căreia a fost foarte ataşat, legând mai multe relaţii de prietenie şi preţuire intelectuală. A publicat poezii, eseuri, traduceri, interviuri, cronici literare, cronici de artă în revistele: România literară, Luceafărul, Tomis, Tribuna, Convorbiri literare, Teatrul, Arta etc. După 1990 este prezent în revistele literare cu poezii, eseuri, cronici literare, comentariu politic. În 1990, pentru o scurtă perioadă, a fost redactor al revistei Tomis, din Constanţa (oraş în care a locuit câţiva ani). În 1990-1991 a colaborat la ziarul România liberă. În 1992 a fost invitat de Ion Stratan, Mariana Marin şi Hanibal Stănciulescu să facă parte din redacţia revistei Contrapunct. Din 1994 este director al revistei Contrapunct şi preşedinte al Fundaţiei pentru literatură şi arte vizuale Contrapunct.