Ian Fleming

Ian Lancaster Fleming (n. 28 mai 1908 - d. 28 august 1964) a fost un scriitor şi jurnalist britanic, cunoscut pentru crearea lui James Bond şi ilucidarea aventurilor acestuia in 12 romane şi 9 nuvele. Cu circa 100 milioane exemplare vândute în toata lumea, lucrările despre James Bond sunt incluse în lista celor mai vîndute serii de cărţi. Fleming a mai scris două cărţi şi povestea pentru copii “Chitty Chitty Bang Bang”. Ian se naşte la Mayfair, Londra, în familia lui Valentine Fleming, membru al Parlamentului, şi a soţiei acestuia, Evelyn St. Croix Rose. Ian este fratele mai mic a scriitorului călător Peter Fleming, şi fratele mai mare a lui Michael şi Richard Fleming. Acesta deasemenea a avut o soră vitregă, Ammarillis Fleming. Îşi face studiile la Durnfold, o şcoală privată din Dorset, mai tîrziu la Sunningdale în Berckshire, Colegiul Eton şi la Academia Militară Regală din Sandhurst. Ultima nu îi este pe plac şi o abandoneaza, pentru ca mama sa-l trimită pe continent să studieze limbile străine. La inceput o face la o instituţie privată din Kitzbuhel din Austria, condusă de adepţii lui Alfred Adler Ernan Forbes Dennis si a soţiei sale din America, scriitorul Phyllis Bottome, unde îşi îmbunătăţeşte germana, şi se pregăteşte pentru examenele la Departamentul pentru Afaceri Externe. După aceasta, îşi face studiile la Universitatea din Munich, şi la final la Universitatea din Geneva, unde îşi ridică nivelul de franceză. Nu reuşeşte să aplice la Departamentul pentru Afaceri Externe, şi lucreaza ca editor adjunct şi ca jurnalist la agenţia de ştiri Reuters, incluzînd perioada anului 1933 la Moscova şi mai apoi ca agent bursier cu Rowe and Pitman, la Bishopsgate [modificare] Al Doilea Război Mondial În 1939 Fleming este recrutat în Armata Regală, ca asistent personal al Amiralului în ariergardă John Godfrey. La început, este locotenent în rezervă, apoi locotenent-comandant, şi commandant, cu codul personal 17F. În 1940, Fleming şi Godfrey se adresează la Kenneth Mason profesor de geografie la Universitatea Oxford, pentru prepararea rapoartelor destinate aşezării geografice a ţărilor ce iau parte la operaţiunile militare. Mai tîrziu, este iniţiatorul Operaţiunii Neîndurare, care are scopul de a obţine documentele secrete ale Flotei Maritime Germane. Aceasta are loc prin prăbuşirea avionului german luat prizonier în Canalul Engle. Apoi echipajul britanic, îmbrăcat în uniformele aviaţiei germane, a fost preluat de o navă petrolieră germană. Supravieţuitorii vor omorî echipajul german, şi vor jefui nava, astfel obţinînd informaţia necesară. Spre supărarea lui Alan Turing şi a lui Peter Twinn la Bletchley Park, un asemenea lucru nu se va mai întîmpla niciodată. Fiica lui Fleming, Lucy, va declara la emisiunea „The Bond Correspondence” difuzată la Radio BBC la 24 mai 2008 că cauza a fost că dacă ar fi prăbuşit un avion ca Heinkelul, ar fi înecat o flotă întreagă. Fleming mai formulează Operaţiunea Goldeneye, pentru a menţine comunicarea cu Gibraltarul, deasemenea şi planul de apărare, în invaziunea Spaniei. În 1944 Fleming obţine controlul asupra unei unităţi specializate de comandanţi, cunoscută sub denumirea de Unitatea 30 de Assalt. Acesta nu este nici fondator, nici comandant, ci planificator. Acesta a avut idei referitor la locul de dislocare a echipamentului şi informaţiei inamicului, care ar fi fost de folos Forţelor Aliate. Astfel, 30AU, ara formată din echipe de comandanţi antrenaţi pentru a ţinti sediile centrale ale inamicului, să secretizeze informaţia şi unităţile de echipament cu a astfel de inteligenţă, cu care un simplu soldat ar fi capabil să ignoreze, sau chiar să o distrugă. Unitatea nu a lucrat de una singură, ci în colaborare cu oricare forţă avea nevoie să colaboreze cu ei. La etapa finală echipele erau antrenate şi echipate corespunzător, pentru a fi capabile să atace de sinestătător sediile, şi să obţină oricare fel de informaţie, înainte ca inamicul să o obţină. Fleming a avut acces indirect la aceste operaţiuni, deoarece ele au avut loc în Marea Mediterană. Succesele obţinute acolo, îi fac să fie demni de încredere din partea Flotei Maritime. Astfel, organizaţia este extinsă şi primeşte sarcini concrete, pe care trbuie să le îndeplinească. Fleming este cel ce coordonează cu aceste acţiuni. Acesta vizitează formaţiunea, şi deduce că ea nu este utilizată conform misiunilor pe care trebuie să le îndeplinească, astfel avînd pierderi de specialişti calificaţi. După aceasta, activitatea a fost revizuită. Mai tîrziu, Fleming lucrează cu forţele secrete ale Marii Britani, care includeau laboratoare nucleare şi centre de cercetare.Un mare succes l-a constituit atacul portului german Kiel, une a fost luat prizonier centrul de construcţie a rachetelor, proiectilelor şi a avioanelor cu reacţie. Unele din aceste elemente sunt folosite în nuvela „Moonraker” din seria James Bond [modificare] Cariera de scriitor Activitatea lui Fleming a constituit baza nuvelelor despre agentul secret James Bond. În 1953 acesta publică prima nuvelă „Casino Royale”, în care este pentru prima dată prezent agentul secret James Bond, cunoscut sub codul 007. Personajul dat este inspirat din personalitatea lui Sir William Stephenson, care a instalat Camp X (instalaţie paramilitară), a ofiţerului flotei militare Patrick Dalzel-Job, cît şi a fratelui autorului Peter. Casino Royale: Bond apare cu frumoasa Vesper Lynd, care este modelată pe baza agentului Krystyna Scarbek. Ideile referitor la personaje şi amplasare sunt venite din timpurile petrecute la Boodle's Blades, clubul M (unde Bond este oaspete ocazional). De aici vine şi numele duşmanului lui Bond, Ernst Stavro Blofeld. Numele personajului principal e inspirat din numele ornitologului James Bond, care îi permite lui Fleming să utilizeze moşia lor din Jamaika în timpul cînd scrie. Familia Bond, erau nişte meşteşugari înstăriţi, a căror proprietate din Philadelphia a devenit baza Colegiului Gwynedd. Fleming utilizează denumirea după ce vede „Păsările Indiilor de Vest”(1936). La început, nuvelele lui Fleming nu se bucură de cea mai mare popularitate în America, dar după ce preşedintele Kennedy include în lista cărţilor favorite From Russia With Love, vînzările cresc considerabil. Scrie 14 nuvele, şi succesul financiar obţinut, îl face să se oprească la „Goldeneye”, care este inspirată din operaţiunea militară la care a participat, cît şi din cartea lui Carson McCullers. “Spionul care m-a iubit” (1962), serivă stilistic din celelalte cărţi despre James Bond, deoarece este scrisă la persoana întîi de către preotagonistă, Vivienne Michel, pe care Fleming o consideră ca co-autor. Este istoria vieţii ei, pînă cînd James Bond o salvează de la aflarea ei la locul şi timpul nepotrivit. Afară de James Bond, Fleming mai scrie şi o poveste pentru copii, un ghid al celor mai captivante oraşe din lume, un studiu de criminologie, şi o expunere a evenimentelor „Marea dezordine din Istambul”, publicată în The Times la 11 septembrie 1955. În 1961 vinde drepturile de autor lui Harry Saltzman pentru filmările lui James Bond, care dau naştere versiunii Dr.No, unde Sean Connery este în rolul principal. Filmul are un succes neaşteptat, devenind deodată o sensaţie mondială, mărind constant bugetul şi profiturile prin difuzările repetate. „From Russia with love” este o a doua versiune a lui James Bond, care aduce dublu profit, şi care este ultima vizionată de Fleming. Fleming a fost mare bibliofil, el colecţionînd practic o întreagă librărie cu cărţi, care după părerea sa „au fost începutul a ceva”, ele fiind astfel importante pentru istoria civilizaţiei occidentale. Ele conţineau istorie, ştiinţă, tehnologie. Circa 600 cărţi ale lui se păstrează la biblioteca Universităţii din Indiana, SUA. Între anii 1944-1964 este membru al clubului Boodle. În 1952 se căsătoreşte cu Anne Charteris. În mai 1960, se întîlneşte cu John Kennedy prin intermediul unui prieten, şi este invitat la cină. După aceasă întîlnire, Fleming îl descreditează pe Fidel Castro în lucrările sale.