George Orwell

Eric Arthur Blair s-a născut la data de 25 iunie 1903, în oraşul Motihari, capitala statului Bihar din India de astăzi (fosta provincie Bengal în timpurile colonialismului britanic din India), fiind al doilea copil al lui Richard Walmesley Blair (un funcţionar din administraţia engleză din India - în domeniul opiului) şi al soţiei sale, Ida Mabel Limonzin, fiica unui comerciant de ceai. În anul 1904 s-a mutat împreună cu mama şi sora lui în Anglia, studiind în perioada 1917 - 1921 la Colegiul Eton, o foarte bună universitate engleză, şi publicând în diferite reviste ale colegiului. La un an după absolvire s-a angajat în cadrul Poliţiei Imperiale Indiene (în Birmania), perioadă pe care o va povesti în romanul Zile birmaneze (1934). După ce a lucrat în Franţa având profesii foarte diferite, s-a întors în Anglia şi a deschis un magazin sătesc. Sub pseudonimul George Orwell, a scris articole pentru ziare şi apoi, în prima sa carte Fluierând a pagubă prin Paris şi Londra (Down and Out in Paris and London) (1933), şi-a descris experienţa de scriitor de stânga. Aceasta este o relatare emoţionantă şi mai ales comică a celor câţiva ani de sărăcie autoimpusă pe care i-a trăit după ce s-a întors în Europa. A scris apoi alte trei romane, Zile birmaneze (Burmese Days, 1934), Fiica unui cleric (A Clergyman's Daughter, 1935) şi Keep the Aspidistra Flying (1936). În anul 1936 lui Orwell i s-a comandat de către Victor Gollancz un documentar asupra şomajului din Nordul Angliei pentru editura engleză Left Book Club. Drumul către Wigan Pier (The Road to Wigan Pier), o proză de tip reportaj despre viaţa la limita sărăciei a minerilor dintr-un orăşel din Lancashire, l-a consacrat pe Orwell drept unul dintre cei mai mari reporteri şi scriitori din Marea Britanie. Ca tendinţe politice, Orwell a manifestat în permanenţă o simpatie faţă de cei de centru-stânga, fără a îmbrăţişa însă ideologia comunistă, pe care o şi critică într-o formă cât se poate de radicală în fabula politică Ferma animalelor şi în romanul O mie nouă sute optzeci şi patru. [modificare] Războiul din Spania Orwell, un socialist convins, a plecat în Spania în decembrie 1936 ca să devină corespondent de război în timpul războiului civil spaniol. S-a alăturat însă ca voluntar Diviziei Lenin din Barcelona, unitate condusă de Partidul Muncitorilor de Unitate Marxistă (Partido Obrero de Unificación Marxista - POUM). În ianuarie 1937 Orwell, care avea grad de caporal, a fost trimis să ia parte la ofensiva din Aragon. În luna următoare a fost mutat la Huesca. După 115 zile petrecute în linia întâi a primit permisiunea să plece şi s-a întors la Barcelona. Aici a fost martor la Revolta din mai. Orwell s-a întors la Huesca pe 12 mai 1937. Avansat la gradul de locotenent secund avea sub comandă un pluton de 30 de oameni. A fost împuşcat în gât de un trăgător izolat şi a fost temporar paralizat pe partea stângă şi şi-a pierdut vocea. În spital a aflat că POUM, partidul din care făcea parte, a fost considerat ca o facţiunea troţkistă şi a fost declarat ilegal. Aflat în pericol de moarte, Orwell a reuşit să fugă în Franţa cu ajutorul consulului englez din Barcelona. [modificare] Omagiu Cataloniei La întoarcerea sa în Anglia, Orwell şi-a descris experienţele din timpul Războiului Civil în Omagiu Cataloniei (Homage to Catalonia, 1938). În această carte a încercat să spulbere miturile propagandei diseminată de ziarele britanice, între care cele mai implicate erau ziarele de extremă dreapta şi cele de extremă stânga, precum Daily Worker, un ziar controlat de Partidul Comunist din Marea Britanie. Cartea, deşi era remarcabil scrisă, s-a vândut doar în 1.500 de exemplare în următorii 12 ani. Orwell a mai publicat un roman, O gură de aer (Coming up for Air), în 1939. În august 1941 Orwell a început să lucreze pentru Eastern Service of the British Broadcasting Corporation (B.B.C.). Sarcina principală consta în a scrie editorialul unei emisiuni radiofonice în care să comenteze evenimente din cel de-al Doilea Război Mondial. Comentariile sale au fost difuzate mai apoi din 1941 până în 1943 în India. În aceeaşi perioadă Orwell a lucrat şi pentru ziarul The Observer. În anul 1943, Aneurin Bevan, editorul ziarului socialist Tribune, l-a recrutat pe Orwell ca director editorial, având sarcina de a scrie un editorial săptămânal, intitulat Cum îmi place (As I Please). Stilul său lucid şi clar l-a transformat într-un jurnalist de campanie imbatabil, iar polemicile din această epocă conţin pagini de mare talent jurnalistic. [modificare] Ferma animalelor Cartea următoare a lui Orwell, Ferma animalelor, era o satiră sub forma unei fabule a revoluţiei comuniste din Rusia. Cartea, puternic influenţată de experienţele sale din timpul Războiului Civil Spaniol, e o satiră a stalinismului şi a revoluţiei roşii. Pentru că Rusia era aliata Marii Britanii, lui Orwell i-a fost destul de greu să publice o asemenea carte. Cartea i-a supărat pe foarte mulţi prieteni cu convingeri de stânga, inclusiv pe fostul său editor, Victor Gollancz, care i-a respins-o. Publicată în 1945, Ferma animalelor a ajuns în scurt timp una din cele mai populare cărţi din Marea Britanie. [modificare] O mie nouăsute optzeci şi patru Ultima carte scrisă de Orwell a fost influenţată de sănătatea sa în declin şi de deziluziile politice faţă de guvernul laburist care a venit la putere, ales cu o largă majoritate în alegerile generale din 1945, dar care era departe de propriile sale idei şi viziuni despre socialism. În anul 1945 Orwell a recenzat romanul anti-Utopic (distopic) Noi de Evgheni Zamiatin pentru gazeta Tribune. Cartea autorului rus avea să-i inspire romanul său propriu, O mie nouă sute optzeci şi patru. Publicată în 1949, cartea era o meditaţie asupra destinului tiraniei în viitor. Ea a avut un efect foarte puternic şi numeroase formule şi cuvinte au intrat în vocabularul de zi cu zi. George Orwell a murit la data de 21 ianuarie 1950, la Londra, din cauza tuberculozei. Postum a fost publicat şi jurnalul intim al autorului, care poate fi citit pe un blog, pe Internet,[3] şi care a fost recent tradus în limba română.