Geoffrey Chaucer

Chaucer s-a născut în jurul anului 1343 la Londra. Tatăl său era negustor de vinuri şi se trăgea dintr-o familie de francezi stabiliţi în Anglia după cucerirea normandă. La vârsta de 17 ani, este numit paj în suita contesei Elisabeth of Ulster, soţia ducelui Lionel of Clarence, unul din fiii regelui Eduard III al Angliei. În 1359, pleacă într-o expediţie în Franţa, unde este luat prizonier şi este răscumpărat pentru o mare sumă de bani. Întors din captivitate, Chaucer primeşte o slujbă la curtea regală şi intră în suita lui John of Gaunt, duce de Lancaster. În 1366 se căsătoreşte cu Philippa De Roet, o doamnă de onoare de la curtea reginei. „Geoffrey Chaucer la Curtea regelui Richard al II-lea”, veche miniatură engleză, British Museum, Londra Din curtean, Chaucer devine funcţionar de stat şi, în 1374, este numit controlor vamal în portul din Londra. Este trimis în misiuni diplomatice în diferite ţări: Spania (1366), Flandra şi Franţa (1377), de două ori în Italia (1372-1373 şi 1378), unde face cunoştinţă cu operele lui Dante Alighieri, Francesco Petrarca şi Giovanni Boccaccio. Cariera politică a lui Chaucer se încheie cu numirea lui ca judecător de pace în comitatul Kent (1385), devenind şi membru al Camerei Comunelor (1386), apoi intendent al regelui, având sarcina de a supraveghea castelele regale (1389-1390). În perioada de dizgraţie a casei de Lancaster, îşi pierde funcţiile. Când pe tronul Angliei s-a urcat Henric al IV-lea, Chaucer i-a adresat o poezie lirică cu caracter comic, plângându-se de sărăcia în care se găsea, - "Jalba lui Chaucer către punga sa goală" ("The Complaint of Chaucer to his Empty Purse"). Noul rege a dat ascultare cererii sale şi i-a acordat o pensie, de care, însă, nu s-a mai putut folosi multă vreme, la 25 octombrie 1400 a murit şi a fost înmormântat la Westminster Abbey, unde ulterior au fost înmormântaţi şi alţi scriitori. În jurul mormântului lui Chaucer s-a format panteonul literaturii engleze - "colţul poeţilor" din Westminster Abbey.