Ferdinand al II-lea al Celor Două Sicilii

Ferdinand al II-lea (Ferdinando Carlo, 12 ianuarie 1810 – 22 mai 1859) a fost rege al Celor Două Sicilii din 1830 până la moartea sa. Ferdinand s-a născutla Palermo, ca fiu al regelui Francisc I al Celor Două Sicilii şi a celei de-a doua soţii şi verişoară primară, Maria Isabella a Spaniei. Bunicii paterni au fost regele Ferdinand I al celor Două Sicilii şi regina Maria Carolina a Austriei. Bunicii materni au fost Carol al IV-lea al Spaniei şi Maria Luisa de Parma. Ferdinand I şi Carol al IV-lea erau fraţi, ambii erau fii ai regelui Carol al III-lea al Spaniei şi ai reginei Maria Amalia de Saxonia. A urcat pe tronul regatului celor Două Sicilii la 8 noiembrie 1830, la vârsta de 20 de ani. În primii săi ani de domnie, Ferdinand a fost destul de popular. A publicat un edict în care a promis să acorde o atenţie deosebită pentru administrarea imparţială a justiţiei, de a reforma finanţele şi de a folosi toate eforturile pentru a vindeca rănile care au afectat regatul timp de mulţi ani. Scopul lui, spunea el, a fost să guverneze regatul într-un mod care ar aduce cea mai mare fericire pentru cel mai mare număr de supuşi respectând în acelaşi timp drepturile colegilor săi monarhi şi cele ale Bisericii Romano-Catolice. Primii ani ai domniei au fost relativ paşnici: el a redus impozitele şi cheltuielile, a construit prima linie de cale ferată din Italia între Neapole şi palatul regal de la Portici, a dotat flota cu primul vapor cu aburi şi a stabilit o conexiune telegrafică între Neapole şi Palermo. Cu toate acestea, în 1837 el a suprimat violent demonstranţii sicilieni care cereau o constituţie. Intelectualii progresivi, care erau motivaţi de înfiinţarea unei noi societăţi înfiinţată pe o constituţie modernă, au continuat să ceară regelui să acorde o constituţie şi să liberalizeze domnia sa.