Băttălia Olandei

Băttălia Olandei (în limba olandeză: Slag om Nederland „bătălia pentru Olanda”) a fost parte a operaţiunii „galben” (în limba germană: Fall Gelb), invadarea de către armata Germania nazistă a Belgiei, Luxemburgului, Olandei şi Franţei în timpul celui de-al doilea război mondial. Bătălia a durat de la 10 mai până la 14 mai 1940, când grosul trupelor olandeze a capitulat. Unităţi izolate olandeze au continuat lupta de rezistenţă împotriva Wehrmachtului în Olanda până la 17 mai. Germania Nazistă a ocupat în întregime teritoriul olandez. Olanda a fost eliberată în mai 1945. Capitularea Olandei a survenit la scurtă timp după devastatorul bombardament executat de Luftwaffe asupra oraşului Rotterdam şi după ameninţarea că germanii vor distruge toate oraşele olandeze dacă armata nu ar fi capitulat. Capitularea a fost văzută de olandezi ca unica şansă de a feri populaţia civilă de uriaşe suferinţe şi ţara de distrugerea totală.