Batalia din Mediterană

În al doilea război mondial, frontul mediteranean a acoperit o zonă întinsă în care s-au desfăşurat luptele dintre Aliaţii occidentali şi Forţele Axei pentru controlul asupra Mediteranei şi a ţărilor riverane. Acţiunile navale au fost caracterizate de lupte sporadice ale Marinei Italiei Fasciste condusă de Benito Mussolini şi Aviaţiei militară şi submarinelor Germaniei Naziste condusă de Adolf Hitler pe de-o parte şi Marina Regală şi Forţele Aeriene Regale ale Regatului Unit. În sudul Europei, campaniile dezastruoase duse de Italia Fascistă în Balcani au dus la intervenţia Germaniei Naziste şi la ocuparea ţărilor din regiune. În Africa de nord, după o primă invazie italiană terminată cu un eşec, aliaţii lor germani au mobilizat Afrika Korps, care au luptat împotriva englezilor pentru controlul asupra Libiei şi Egiptului. Războaiele de partizani care s-au declanşat în Iugoslavia şi Grecia, cucerirea de către Aliaţi a Africii de nord şi victoria de pe frontul secundar deschis de către Aliaţi în Italia au încheiat luptele de pe acest teatru de război. Luptele pentru eliberarea sudului Europei, Africii de nord şi a Mării Mediterane în timpul celui de-al doilea război mondial pot fi împărţite în şase camapanii: Campania Forţelor Axei din Balcani: războiul greco-italian, invadarea Iugoslaviei, Operaţiunea Mariţa şi bătălia din Creta; Bătălia Mediteranei; Luptele partizanilor din Balcani; Campania din Africa de nord Campania din Italia Debarcarea din sudul Franţei: Operaţiunea Dragon Ţările care au fost implicate în luptele de pe acest teatru de război au fost: Australia, Canada, Croaţia, Franţa (Regimul de la Vichy şi Forţele Franceze Libere ), Germania Nazistă, India, Italia Fascistă, Noua Zeelandă, Polonia, Regatul Unit, Statele Unite şi Uniunea Africii de Sud. Partizanii din Grecia şi Iugoslavia au luptat cu trupele Axei în condiţii similare cu cele ale armatelor regulate. Deşi o bună parte a luptelor s-au desfăşurat pe teritoriul Albaniei, Algeriei, Libiei, Marocului şi Tunisiei, contribuţiilor partizanilor sau trupelor regulate din aceste ţări sunt considerate sporadice şi relativ puţin însemnate.