Scanarea

În domeniul computerelor, un scaner (scris şi "scanner" sau rareori şi "schenăr"; citit aproximativ 'schæ.năr; din engleză "scanner") este un aparat care scanează optic ( = sondează, explorează prin baleiaj) imagini analoage, texte tipărite sau chiar şi obiecte reale, şi produce ca rezultat o imagine digitală. Se foloseşte pe scară largă în birouri, cel mai des sub forma unui aparat de pus pe masa de lucru, plat, cu "pat" de sticlă pe care se plasează documentul sau obiectul de scanat (vezi imaginea din dreapta). Există şi scanere de mână, precum şi scanere volumetrice (pentru obiecte reale, în 3D). De asemenea, scanere speciale pentru cărţi. Pentru scanări de documente în masă (teancuri de foi separate) se folosesc scanere care trag singure foile la scanare, una după alta. Pe lângă necesităţile de birou scanerele se mai folosesc de exemplu pentru: design industrial, inginerie inversă (reverse engineering), teste şi măsurători, jocuri, ajustări ş.a. Scanerele moderne folosesc drept cititor de imagine de obicei un senzor de tip CCD (Charged Coupled Device) sau un senzor cu contact de tip CIS (Contact Image Sensor), în timp ce fabricatele mai vechi foloseau un tub fotomultiplicator. O altă categorie de scanere o constituie chiar aparatele fotografice digitale actuale, normale sau şi speciale ("reprografice"). Acestea fac deja concurenţă masivă scanerelor clasice, din cauza rezoluţiei lor mari şi a eliminării neclarităţilor cauzate de tremurat (prin procedee stabilizatoare anti-shake). Alte avantaje ale aparatelor de fotografiat digitale: sunt rapide, uşoare şi portabile, potrivite şi pentru cărţi cu cotor gros, alte documente foarte groase sau chiar pentru obiecte reale, în volum. Dezavantajele lor, uneori greu de evitat, sunt distorsiuni nelineare, reflexii ale luminii sau umbre, şi un contrast mai scăzut. Cele mai moderne tehnologii de scanare sunt în stare să creeze (în calculator) modele în 3D foarte fidele ("fotorealiste"), după obiecte reale colorate. Tot "scanere" sunt numite şi aparatele de detecţie a micromatricilor de ADN din domeniul cercetărilor biomedicale. Acestea au o rezoluţie înaltă, de până la 1 µm/pixel, asemănătoare cu rezoluţia microscoapelor. Detecţia propriu-zisă are loc cu ajutorul unui CCD sau a unui tub fotomultiplicator de tip PMT (photomultiplier tube).