Radu Mihnea (voda)

Radu Mihnea (n. 1586 — d. 1626), a fost domnitor al Munteniei: septembrie 1601 - martie 1602, martie 1611 - mai 1611, 12 septembrie 1611 - august 1616, august 1620 - august 1623 şi al Moldovei: 24 iulie 1616 - 9 februarie 1619 şi 4 august 1623 - 20 ianuarie 1626. Era fiul lui Mihnea al II-lea Turcitul. A fost un bun diplomat, cunoştea mai multe limbi străine şi iubea fastul şi luxul. Era apreciat foarte mult de turci cărora le-a adus beneficii însemnate, dar a ştiut să-şi atragă şi simpatia vecinilor creştini. Pe plan intern, s-a înconjurat de greci cărora le-a dat dregătorii bănoase, ceea ce i-a nemulţumit pe boierii din ţară. Acest lucru a dus la organizarea unui complot condus de Bărcan stolnicul. Domnitorul a descoperit complotul şi l-a decapitat pe instigator. Ideea unei apropieri între Ţările Române a încolţit şi în mintea lui Radu Mihnea, care a domnit, succesiv, în Muntenia şi Moldova. Un moment semnificativ în acest sens l-a constituit perioada 1623 - 1626 când, domnind în Moldova, Radu Mihnea a reuşit să obţină tronul Munteniei pentru fiul său Alexandru Coconul (1623 - 1627). Unele izvoare contemporane consemnează această unitate politică moldo-munteană. Astfel, reprezentantul Veneţiei la Istanbul, într-un raport datat 11 aprilie 1625, precizează că va trimite o scrisoare "către numitul principe Radulo (Radu Mihnea) care e acum principe în Moldova şi fiul său în Valahia, care e foarte tânăr şi condus de tată". Alte mărturii îl menţionează pe "Radulo voievod, principe al Valahiei şi Moldovei", iar pe piatra lui funerară sunt asociate stemele celor două ţări surori. Unul din punctele sale slabe a fost fiscalitatea excesivă. Miron Costin spune că acest lucru era determinat de fastul şi luxul prea mare afişat la curte. Radu Mihnea a fost înmormântat la Mănăstirea Radu Vodă din Bucureşti, pe care a ctitorit-o în 1615.