Plămânul (lat.pulmo) este un organ pereche la vertebrate, specializat pentru funcția derespirație.Animalele amfibii pe lângă plămâni mai au posibilitatea unei respirații branhiale acvatice asemănător peștilor. La animalele mamifere pulmonul este asemănător pulmonului uman, fiind alcătuit din pulmonul drept și stâng care sunt compartimentați în lobi (apicali, cardiac, diafragmatici). Pulmonul nu are o musculatură proprie procesul de inspirație este realizat activ de mușchii intercostali și mușchiul diafragm, pe când expirația este realizată în mod pasiv. Plamanii se găsesc în cutia toracică thorax fiind prin șanțuri împărțit în mai mulți lobi denumirea lor fiind dată de organul învecinat. Pulmonul este învelit de o membrană seroasă pleură lipsa aerului între pulmon, pleură și peretele toracic asigură procesul de inspirație prin dilatarea coșului pieptului care atrage după sine dilatarea plamanilor. In cazul unui pneumotorax când pătrunde aer în spațiul amintit pulmonul colabează nemai fiind alipit de pleură. Plamanul uman este alcătuit din lobul drept (Pulmo dexter) și lobul stâng (Pulmo sinister) împărțit la rândul lor prin adâncituri (șanțuri) în lobii pulmonari (Lobus superior et inferior), lobii apicali (Apex pulmonis), lobul cardiac, lobuli diafragmatici denumiți după organul vecin. Plamanul stâng este mai mic, datorită spațiului necesar cordului în cavitatea toracică, într-o poziție centrală se află bifurcația traheală (Bifurcatio tracheae) în bronhii, care la rândul lor se vor bifurca dicotomic în plămân în bronhiole, capacitatea medie de aer dintr-un pulmon este de 4100 - 5000 mL. Structura internă a plămânului aspect spongios, fiind alcătuit dintr-un sistem de bronhii (arborele bronṣic)ṣ ramificate care după fiecareramificație devin tot mai fine (subțiri) terminându-se cu niște săculețe (alveole) care sunt de capilare bogat vascularizate, la acest nivel producându-se schimbul de gaze (CO2 și O2).
