Muntele

Muntele este o formă de relief pe suprafaţa pământului care se extinde deasupra terenului limitrof pe o suprafaţă limitată, fiind mai mare decât dealul, de obicei stâncoasă şi depăşind înălţimea de 800 de m. Există desigur un mare spaţiu de libertate în a aprecia pe plan local ceea ce constituie sau nu un munte. Munţii acoperă suprafeţe de aproximativ 52% din Asia, 36% din America de Nord, 25% din Europa, 22% din America de Sud, 17% din Australia şi doar 3% din Africa. Per ansamblu, circa 22% din suprafaţa uscatului Terrei este muntoasă. De asemenea, 1 din 10 oameni locuiesc în zone montane. Absolut toate fluviile şi râurile importante ale planetei izvorăsc şi sunt alimentate din surse montane, respectiv mai mult de jumătate din umanitate depinde vital de apa montană. Adjectivele muntos şi montan sunt utilizate pentru a descrie suprafeţele montane şi lucrurile asociate cu acestea. Substantivele muntean (munteni) şi montaniard (montaniarzi) desemnează locuitorii permanenţi ai munţilor, respectiv pe cei care sunt frecvent prezenţi ca oaspeţi a muntelui în calitate de iubitori ai acestuia. Munţii României sunt Munţii Carpaţi, cu cele trei subdiviziuni ale lor, Carpaţii Orientali, Carpaţii Meridionali şi Carpaţii Occidentali, respectiv Munţii Dobrogei.
Istorie
În istoria Terrei, munţii s-au format şi au dispărut continuu, înălţându-se semeţi doar pentru a fi apoi erodaţi şi transformaţi în banale deluşoare. Cei mai înalţi sunt cei mai tineri. Muntele Everest a început să prindă contur abia cu circa 15 milioane de ani în urmă, în epoca maimuţelor antropoide. În deplasarea lor continuă pe faţa pământului, plăcile continentale şi cele oceanice se lovesc unele de altele, uneori înregistrându-se coliziuni frontale: aceste ciocniri sunt cele care duc la formarea marilor lanţuri muntoase. Când o placă oceanică alunecă sub una continentală, rocile sale sunt împinse în adâncurile fierbinţi ale Terrei şi se topesc; o parte a acestor roci topite formează un şir de vulcani la suprafaţă. Concomitet, placa continentală se încreţeşte de-a lungul liniei frontale, născând alţi munţi când două plăci continentale se ciocnesc un volum uriaş din scoarţa terestră este împins în sus, aşa cum se întâmplă la coicnirea a două trenuri, văzută cu încetinitorul. Odată munţii formaţi însă, asupra lor se abat alte forţe ale naturii, erodându-i până ce întregul proces se reia, în decursul a milioane. de ani. Formarea munţilor este un ciclu fără sfârşit, masive aflate în diverse stadii ale acestui ciclu putând fi întâlnite pretutindeni în lume.