Caractere morfologice
Ibişii au lungimea corpului între 50 - 110 cm, caractestica lor fiind ciocul încovoiat la vârf. Cu ajutorul ciocului îşi procură hrană din mâl, iar aripile mari le asigură ridicarea rapidă în aer.
Mod de viaţă răspândire
Păsările sunt răspândite în regiunile calde temperate, tropicale şi subtropicale. Biotopul lor tipic este reprezentat de malurile lacurilor sau a fluviilor domoale, cât şi de pădurile ecuatoriale. Unele specii trăiesc în regiuni de stepă sau savană.
Hrănire
Cele mai multe specii consumă din mâl insecte acvatice, larvele acestora, crustacee mici şi moluşte, mai rar peştişori sau amfibii. Speciile care trăiesc în regiuni aride se hrănesc cu lăcuste, gândaci, păianjeni şi melci, mai rar cu şopârle, şerpi sau şoareci.
Relaţiile dintre păsări şi om
Egiptenii în antichitate venerau ibişii, păsările fiind considerate sfinte datorită faptului că îşi făceau apariţia în timpul inundaţiilor provocate de Nil. Ibisul apare mumificat în morminte sau pe diferite fresce antice din Egipt. În cartea lui Conrad Gesner, Historia Animalium este amintit Geronticus eremita, o specie de ibis care a trăit până în secolul XVI în Alpi şi care, prin vânare, defrişare, cât şi extinderea terenurilor cultivate, a dispărut din Europa Centrală. Ibisul este amintit şi pe arca lui Noe, în biblie .
