Sticletele (Carduelis carduelis), din familia Fringillidae, este o pasăre cu penele viu colorate cu roşu, negru, alb şi galben, fiind una dintre cele mai cunoscute păsări de talie mică, din România. Deoarece este o pasăre cântătoare, a fost ţinută frecvent în colivii. Sticletele este răspândit din Europa Occidentală până în regiunile centrale din Siberia, Africa de Nord, Asia Centrală, Asia de Sud-Vest. În Australia, Noua Zeelandă şi unele insule din Oceania a fost dusă de om. Penajul viu colorat în regiunea ciocului este roşu, iar ceafa, coada şi aripile sunt colorate negru cu galben, pe când restul corpului este cafeniu. Această caracteristică ajută păsărea la marcarea revirului, şi la asigurarea succesului în reproducţie. În acest scop ea îşi alege o ramură uscată dezgolită unde poate fi uşor marcată prin cântec şi coloritul penajului. În general, ca la toate speciile mici de păsări, puii ajung la câteva luni la maturitate sexuală. Sticletele cloceşte în general în regiunile joase, dar şi pe văile montane. Cuibul este mic, cu un număr de 4- 5 ouă albăstrui punctate roşcat. El este aşezat în arbori de înălţime mijlocie, cel mai frecvent pe salcâmi. După ca. 13 - 14 zile eclozionează, femela scoţând pe vară 2 -3 rânduri de pui. Sticletele este sedentar, iernează în ţară, la care se adaugă populaţiile de sticleţi nordici dintre care unele iernează în Africa de Nord şi Asia de Sud-Vest. Hrana sticleţilor sunt seminţe de pe tufişuri, scaieţi sau de pe pajişti. Este o pasăre nepretenţioasă, fiind în trecut simbolul primăverii, al fecundităţii şi al răbdării.
17 mai 2011
Sticletele
Sursa
Sticletele (Carduelis carduelis), din familia Fringillidae, este o pasăre cu penele viu colorate cu roşu, negru, alb şi galben, fiind una dintre cele mai cunoscute păsări de talie mică, din România. Deoarece este o pasăre cântătoare, a fost ţinută frecvent în colivii. Sticletele este răspândit din Europa Occidentală până în regiunile centrale din Siberia, Africa de Nord, Asia Centrală, Asia de Sud-Vest. În Australia, Noua Zeelandă şi unele insule din Oceania a fost dusă de om. Penajul viu colorat în regiunea ciocului este roşu, iar ceafa, coada şi aripile sunt colorate negru cu galben, pe când restul corpului este cafeniu. Această caracteristică ajută păsărea la marcarea revirului, şi la asigurarea succesului în reproducţie. În acest scop ea îşi alege o ramură uscată dezgolită unde poate fi uşor marcată prin cântec şi coloritul penajului. În general, ca la toate speciile mici de păsări, puii ajung la câteva luni la maturitate sexuală. Sticletele cloceşte în general în regiunile joase, dar şi pe văile montane. Cuibul este mic, cu un număr de 4- 5 ouă albăstrui punctate roşcat. El este aşezat în arbori de înălţime mijlocie, cel mai frecvent pe salcâmi. După ca. 13 - 14 zile eclozionează, femela scoţând pe vară 2 -3 rânduri de pui. Sticletele este sedentar, iernează în ţară, la care se adaugă populaţiile de sticleţi nordici dintre care unele iernează în Africa de Nord şi Asia de Sud-Vest. Hrana sticleţilor sunt seminţe de pe tufişuri, scaieţi sau de pe pajişti. Este o pasăre nepretenţioasă, fiind în trecut simbolul primăverii, al fecundităţii şi al răbdării.
Sticletele (Carduelis carduelis), din familia Fringillidae, este o pasăre cu penele viu colorate cu roşu, negru, alb şi galben, fiind una dintre cele mai cunoscute păsări de talie mică, din România. Deoarece este o pasăre cântătoare, a fost ţinută frecvent în colivii. Sticletele este răspândit din Europa Occidentală până în regiunile centrale din Siberia, Africa de Nord, Asia Centrală, Asia de Sud-Vest. În Australia, Noua Zeelandă şi unele insule din Oceania a fost dusă de om. Penajul viu colorat în regiunea ciocului este roşu, iar ceafa, coada şi aripile sunt colorate negru cu galben, pe când restul corpului este cafeniu. Această caracteristică ajută păsărea la marcarea revirului, şi la asigurarea succesului în reproducţie. În acest scop ea îşi alege o ramură uscată dezgolită unde poate fi uşor marcată prin cântec şi coloritul penajului. În general, ca la toate speciile mici de păsări, puii ajung la câteva luni la maturitate sexuală. Sticletele cloceşte în general în regiunile joase, dar şi pe văile montane. Cuibul este mic, cu un număr de 4- 5 ouă albăstrui punctate roşcat. El este aşezat în arbori de înălţime mijlocie, cel mai frecvent pe salcâmi. După ca. 13 - 14 zile eclozionează, femela scoţând pe vară 2 -3 rânduri de pui. Sticletele este sedentar, iernează în ţară, la care se adaugă populaţiile de sticleţi nordici dintre care unele iernează în Africa de Nord şi Asia de Sud-Vest. Hrana sticleţilor sunt seminţe de pe tufişuri, scaieţi sau de pe pajişti. Este o pasăre nepretenţioasă, fiind în trecut simbolul primăverii, al fecundităţii şi al răbdării.