Marte este, pornind dinspre Soare, a patra planetă a sistemului solar, a cărei denumirea provine de la Marte, zeul roman al războiului. Uneori mai este numită şi „planeta roşie” datorită înfăţişării sale văzută de pe Pământ. Culoarea roşiatică se explică prin prezenţa pe suprafaţa sa a oxidului de fier. Marte este o planetă telurică (de tip terestru) cu o atmosferă subţire; printre caracteristicile suprafeţei se numără şi craterele de impact ce amintesc de Lună, dar şi vulcani, văi, deşerturi şi calote glaciare polare ce amintesc de Pământ. Pe Marte se gaseşte cel mai înalt munte cunoscut al sistemului solar, Olympus Mons(26.000 m alt.), precum şi cel mai mare canion, numit Valles Marineris. În anul 2008, în trei articole publicate în revista Nature s-au adus dovezi despre un crater de impact uriaş, lung de 10.600 km şi lat de 8.500 de km, care este de apoximativ patru ori mai mare decât craterul Bazinul Polul-Sud-Aitken de pe Lună. Până la misiunea Mariner 4 din 1965 se bănuia că pe suprafaţa planetei există apă lichidă. Aceste bănuieli se bazau pe variaţiile suprafeţelor luminate şi ale celor întunecate, în special ale celor din zonele polare ale planetei, ce păreau a fi continente şi mări; dungile negre erau interpretate ca fiind râuri. Odată cu această misiune s-a dovedit însă că aceste caracteristici erau doar iluzii optice; cu toate acestea Marte ar putea avea condiţii de viaţă pentru microorganisme şi apă în stare solidă, conform misiunii Phoenix Mars Lander la 31 iulie 2008. Marte are doi sateliţi mici şi diformi, Phobos şi Deimos, care însă ar putea fi doar doi asteroizi capturaţi cândva de gravitaţia planetei. Marte poate fi văzut de pe Pământ şi cu ochiul liber. Magnitudinea aparentă atinge -2,9, luminozitate depăşită doar de Soare, Venus, Lună şi uneori şi de Jupiter.
09 mai 2011
Marte
Sursa
Marte
Marte este, pornind dinspre Soare, a patra planetă a sistemului solar, a cărei denumirea provine de la Marte, zeul roman al războiului. Uneori mai este numită şi „planeta roşie” datorită înfăţişării sale văzută de pe Pământ. Culoarea roşiatică se explică prin prezenţa pe suprafaţa sa a oxidului de fier. Marte este o planetă telurică (de tip terestru) cu o atmosferă subţire; printre caracteristicile suprafeţei se numără şi craterele de impact ce amintesc de Lună, dar şi vulcani, văi, deşerturi şi calote glaciare polare ce amintesc de Pământ. Pe Marte se gaseşte cel mai înalt munte cunoscut al sistemului solar, Olympus Mons(26.000 m alt.), precum şi cel mai mare canion, numit Valles Marineris. În anul 2008, în trei articole publicate în revista Nature s-au adus dovezi despre un crater de impact uriaş, lung de 10.600 km şi lat de 8.500 de km, care este de apoximativ patru ori mai mare decât craterul Bazinul Polul-Sud-Aitken de pe Lună. Până la misiunea Mariner 4 din 1965 se bănuia că pe suprafaţa planetei există apă lichidă. Aceste bănuieli se bazau pe variaţiile suprafeţelor luminate şi ale celor întunecate, în special ale celor din zonele polare ale planetei, ce păreau a fi continente şi mări; dungile negre erau interpretate ca fiind râuri. Odată cu această misiune s-a dovedit însă că aceste caracteristici erau doar iluzii optice; cu toate acestea Marte ar putea avea condiţii de viaţă pentru microorganisme şi apă în stare solidă, conform misiunii Phoenix Mars Lander la 31 iulie 2008. Marte are doi sateliţi mici şi diformi, Phobos şi Deimos, care însă ar putea fi doar doi asteroizi capturaţi cândva de gravitaţia planetei. Marte poate fi văzut de pe Pământ şi cu ochiul liber. Magnitudinea aparentă atinge -2,9, luminozitate depăşită doar de Soare, Venus, Lună şi uneori şi de Jupiter.
Marte este, pornind dinspre Soare, a patra planetă a sistemului solar, a cărei denumirea provine de la Marte, zeul roman al războiului. Uneori mai este numită şi „planeta roşie” datorită înfăţişării sale văzută de pe Pământ. Culoarea roşiatică se explică prin prezenţa pe suprafaţa sa a oxidului de fier. Marte este o planetă telurică (de tip terestru) cu o atmosferă subţire; printre caracteristicile suprafeţei se numără şi craterele de impact ce amintesc de Lună, dar şi vulcani, văi, deşerturi şi calote glaciare polare ce amintesc de Pământ. Pe Marte se gaseşte cel mai înalt munte cunoscut al sistemului solar, Olympus Mons(26.000 m alt.), precum şi cel mai mare canion, numit Valles Marineris. În anul 2008, în trei articole publicate în revista Nature s-au adus dovezi despre un crater de impact uriaş, lung de 10.600 km şi lat de 8.500 de km, care este de apoximativ patru ori mai mare decât craterul Bazinul Polul-Sud-Aitken de pe Lună. Până la misiunea Mariner 4 din 1965 se bănuia că pe suprafaţa planetei există apă lichidă. Aceste bănuieli se bazau pe variaţiile suprafeţelor luminate şi ale celor întunecate, în special ale celor din zonele polare ale planetei, ce păreau a fi continente şi mări; dungile negre erau interpretate ca fiind râuri. Odată cu această misiune s-a dovedit însă că aceste caracteristici erau doar iluzii optice; cu toate acestea Marte ar putea avea condiţii de viaţă pentru microorganisme şi apă în stare solidă, conform misiunii Phoenix Mars Lander la 31 iulie 2008. Marte are doi sateliţi mici şi diformi, Phobos şi Deimos, care însă ar putea fi doar doi asteroizi capturaţi cândva de gravitaţia planetei. Marte poate fi văzut de pe Pământ şi cu ochiul liber. Magnitudinea aparentă atinge -2,9, luminozitate depăşită doar de Soare, Venus, Lună şi uneori şi de Jupiter.