Trandafir
Rosa L. (Trandafir) este un gen de plante perene ornamentale din familia Rosaceae, originar din regiunile continentale şi subtropicale ale emisferei nordice, cuprinzând peste 200 de specii de arbuşti erecţi, deseori spinoşi. Planta tipică are tulpina spinoasă şi fructul ca măceşele trandafirului sălbatic, „Rosa canina” care creşte sub formă de tufişuri în regiunile aride, cu soluri calcaroase.
Înmulţire
Se înmulţeşte atât pe cale sexuată (prin seminţe) cât şi pe cale asexuată (drajoni, butaşi, marcotaj, altoire, etc.), în locuri însorite. Preferă soluri cu textură lutoasă, permeabilă, bine drenate, adânc lucrate şi bogate în substraturi nutritive. Nu sunt favorabile solurile cu reacţie acidă şi nici cele cu tendinţă accentuată spre reacţie alcalină.
Utilizare
Ca plante ornamentale, se folosesc în parcuri şi grădini (ca exemplare izolate sau grupate), având o deosebită valoare decorativă. Ca flori tăiate se pot folosi în aranjamente florale şi în arta buchetieră, fiind foarte apreciate pentru colorit şi parfum. Se întrebuinţează şi pentru extragerea uleiurilor eterice din petale.
Margareta
Margaretele (Leucanthemum vulgare) sunt flori de câmp, care pot fi întâlnite frecvent pe păşuni şi pajişti. Ele fac parte din familia Asteraceae.
Morfologie
Margareta este o plantă perenă cu tulpina ierboasă, care poate atinge o înălţime între 30 - 60 cm. Are o tulpină neramificată care prezintă pe secţiune transversală muchii. Frunzele sunt lobate dinţat, şi nu sunt aşezate perechi pe tulpină. Petalele sunt albe, aşezate pe un singur rând. Florile, mai ales când încep să vestejească, au un miros neplăcut.
Răspândire
Margaretele sunt răspândite pe pajiştile din toată Europa, iar în Asia se întâlneşte specia Leucanthemum ircutianum chiar în regiunea Irkutsk. Cercetările genetice presupun că genul „Leucanthemum” ar proveni din Africa de Nord.
Piciorul cocoşului
Piciorul cocoşului, (Ranunculus repens L.), este o specie erbacee, anuală sau bienală, foarte comună în zonele umede din pajiştile montane, în locurile mlăştinoase şi pe malurile apelor. Planta are o tulpină erectă de 20 - 25 cm. Tulpina are la bază stoloni culcaţi. Înrădăcinarea se face la noduri. Frunzele, mai ales cele de la baza plantei, sunt trifidate cu un peţiol lung. Florile sunt galbene (sepale răsfirate, întinse, lânoase), pe pedunculi brăzdaţi şi înfloresc primăvara - toamna.
Muscata
Muscata este o planta cunoscuta si raspandita. Ea se cultiva atat pentru decorul interioarelor, ferestrelor, cat si al gradinilor pe perioada de vara. Datorita foliajului frumos, a infloririi continue si sustinute, este o floare populara, mult indragita si cultivata. Numele genului vine de la cuvantul grecesc pelargos - barza, si face aluzie la forma fructului care aminteste de ciocul berzei. Genul cuprinde peste 30 de specii. Este originara din Africa de Sud, iar in Europa se cultiva de la sfarsitul sec 18.
Viola
Viola este un gen de plante cu flori din familia Violaceae, care cuprinde aproximativ 400-500 specii răspândite în toată lumea, în principal în zonele temperate ale emisferei nordice, dar şi în Hawaii, Australasia şi Anzii Cordilieri din America de Sud. Acest gen de plante se dezvoltă de regulă în zone umede şi uşor umbrite.
Specii
Viola arvensis (Murray)- Trei fraţi pătaţi - sinonim Viola tricolor var. arvensis (Murr.) Boiss , Viola banksii, sinonim Viola hederacea - Violetă australiană , Viola biflora - Viorea galbenă , Viola canina - Viorea sălbatică , Viola hirta , Viola odorata - Toporaş, violetă , Viola sororia , Viola pedunculata , Viola pubescens , Viola riviniana , Viola stagnina , Viola tricolor (Linné) - Panseluţă.
Begonia
Begonia este o planta perenă, erbacee cu tulpina scurtă sau lipseşte; frunzele mari (20-30 cm lungime), cordiforme, asimetrice la bază, palmate, peţioli cu peri perpendiculari, limbul cu o zonă argintie circulară, situată între margine şi centru; florile mici, palid-roz, dispuse câte 4-5 în dichazii; fructul – capsulă triaripată, cu una dintre aripi mai dezvoltată. Denumire ştiinţifică: BEGONIA REX, Regnul: Plantae Încrengătura: Spermatophyta Subîncrengătura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Ordinul: Begoniales Familia: Begoniaceae Rădăcinile conţin substanţe astringente care stimulează circulaţia sangvină. Specie cultivată originară din India.
Nu-mă-uita
Nu-mă-uita (Myosotis) o plantă ce aparţine familiei Boraginaceae cu peste 50 specii erbacee, anuale, bienale sau perene[1]. Este întâlnită din Noua Zeelandă, până în Europa, Asia şi America de Nord. Creşte atât în stare spontană, cât şi cultivată.
Nume
Din punct de vedere etimologic, numele florii – Nu mă uita – vine din limba franceză – Ne m’oubliez mye – care e întâlnit pentru prima dată în anul 1532, însă, ca sens, numele vine din spaţiul german, unde, mulţi bărbaţi au ochii de culoare albastră, iar femeile purtau la piept aceste flori, ca mod de a-şi aminti de iubiţii lor. Caractere morfologice
Aspect: Erbaceu, tufe scunde, compacte. Frunzele sunt opuse simple, nedivizate, alterne, lipsite de stipele. Florile sunt hermafrodite, albe, roz sau albastre, fără bractee, rar cu câteva bractee, în cimă scorpioidală.Elementele componente sunt: caliciu cu cinci diviziuni, corolă lungă, tubuloasă, iar limbul plan cu cinci petale îndepărtate cu gâtul închis prin solzi gălbui şi cinci stamine. Fructele sunt păstăi, care conţin multe seminţe mici. În funcţie de specie, înfloresc din luna mai până în iulie.
Înmulţire
Se înmulţeşte atât pe cale sexuată (prin seminţe) cât şi pe cale asexuată (butaşi). Preferă sol de grădină mai humos şi poziţii semiumbroase.
Utilizare
Ca plante ornamentale, se folosesc în parcuri şi grădini, balcoane, interioare şi ca flori tăiate. Sunt specii care se pot forţa.
Principalele specii
Myosotis alpestris , Myosotis arvensis ,Myosotis asiatica , Myosotis azorica , Myosotis caespitosa , Myosotis decumbens , Myosotis discolor , Myosotis latifolia , Myosotis laxa ,Myosotis nemorosa ,Myosotis ramosissima ,Myosotis scorpioides ,Myosotis secunda ,Myosotis sicula ,Myosotis stricta ,Myosotis sylvatica , Myosotis verna ,Myosotis venosa , Myosotis forsteri
