Ceapa provine din regiunile de stepă din Asia centrală şi de vest, probabil teritoriul Afganistanului de azi. Este una dintre cele mai vechi plante de cultură, fiind apreciat la ca. 5.000 de ani în urmă, cultivat ca plantă medicinală, condiment şi ca legumă. În Egiptul antic ceapa era oferită zeilor, sau era folosită ca monedă de plată de a ajunge în rai, astfel au fost plătiţi şi lucrătorii care au clădit piramidele. S-au găsit dovezi, resturi de ceapă la descoperirea mormântului lui Tutankhamon. O tablă cu inscripţii sumeriene cuneiforme datând cu 4.000 de ani î.e.n. din Codul lui Hammurabi conţine descrieri de ogoare cultivate cu castraveţi şi ceapă, precum era amitit şi ajutorarea săracilor cu pâine şi ceapă. La romani ceapa constituia un element important din alimentaţia de bază. Legionarii romani au fost acei care au contrubuit la răspândirea cepei „cepula“ în Europa centrală. În Evul mediu ceapa nu lipsea de pe masa locuitorilor Europei fiind folosită şi ca amulet contra pestei. În secolul al XV-lea olandezii încep să cultive diferite variante de ceapă ca şi culoare, formă şi gust.
Descriere
După metoda de cultivare, există "ceapa de vară" şi "ceapa de iarnă" . Ceapa de vară este semănată primăvara timpuriu şi recoltată în luna august şi septembrie. E poate fi depozitată până în luna martie a anului următor. Ceapa de iarnă, mai zemoasă şi mai puţin iute, este semănată în august, devine adultă numai în primăvara următoare şi poate fi recoltată în luna iunie, însă nu poate fi depozitată pentru o perioadă de timp îndelungată.
