Familia Cactaceae grupează plante suculente şi în mare parte spinoase cunoscute împreună sub numele de cactuşi. Aceasta familie este aproape exclusivă din continentul American, cea ce înseamnă că sunt endemice din continentul American şi Arhipelagului Antilelor. Totuşi, există o excepţie kamatis baccifera care este extinsă la tropice în lumea veche în : Africa tropicală , Madagascar şi Sri Lanka. Se crede că apariţia şi colonizarea lumii vechi este relativ recentă (400 de ani), prin transportul seminţelor în tubul digestiv al păsărilor migratoare, sau potrivit altei teorii, sub formă de plante lipite pe trunchiuri împinse de curentele marine. Multe plante suculente, atât în lumea veche cât şi în lumea nouă au o mare asemănare cu cactuşii şi deseori sunt numiţi cactuşi în limbaj comun. Totuşi, acest lucru se datorează evoluţiei paralele, unele plante suculente nu sunt înrudite cu cactuşii. Caracteristica specifică cea mai clară a cactuşilor este Areola, o structură specializată unde apar spinii, muguri noi şi în multe ocazii florile. Se consideră aceste plante (cactuşii) au evoluat între 30 şi 40 milioane de ani. Continentul American era unit cu celelalte , dar s-a separat progresiv în procesul numit deriva continentelor. Speciile endemice din lumea nouă s-au dezvoltat posterior separării continentelor; depărtarea maximă s-a atins în ultimii 50 de milioane ani. Acest lucru ar putea explica inexistenţa de cactuşi endemici în Africa, aceştia au evoluţionat în America când continentele deja erau separate.
Caracteristici
Cactuşii au un metabolism special cunoscut sub numele de CAM. La fel ca plantele suculente, membrii familiei cactuşilor (cactaceae ) sunt bine adaptaţi unui mediu cu precipitaţii reduse. Frunzele s-au transformat în spini, pentru a preveni evaporatea apei prin transpiraţie şi servesc de apărare a plantei contra animalelor însetate. Fotosinteza se realizează prin tulpinele îngroşate care îmagazinează apă. Foarte putini membrii ai familiei au frunze şi acestea sunt rudimentare şi de viaţă scurtă, de 1-3 mm lungime. Doar două genuri Pereskia şi Pereskiopsis posedă mari frunze care nu sunt suculente. Studii recente au ajuns la concluzia că genul Pereskia a fost un ancestru din care au evoluat toţi cactuşii. Familia cactaceae există într-o mare formă de varietăţi şi mărimi. Unele specii au atins mari dimenşiuni, cum ar fi: Carnegia gigantea şi Pachycereus pringlei. Toate sunt plante angiosperme care înseamnă că produc flori, majoritatea foarte frumoase şi la fel ca spinii şi ramurile, apar din areole. Multe specii au florescenţa noaptea şi sunt polenizate de animale nocturne ca fluturi şi lilieci.
Flori şi fructe
Florile sunt solitare şi hermafrodite sau foarte rar Unisexuale. Există specii cu flori Zigomorfe care sunt în general actinomorfe. Periantul este compus din numeroase petale în spirală, cu aspect petaloid. De multe ori tepalul extern are aspect de sepaloid. Se unesc la bază ca să formeze un himpant sau tub periantic.
Cultivare
Un anumit număr de specii se cultivă ca plante interioare sau în gradini ornamentale. Deasemenea pot forma parte din aşa numitele grădini xerofite unde sunt grupaţi cactuşi sau alte plante xerofite consumatoare de puţină apă din regiunile aride.
Etimologia
Cuvântul cactus provine din greceşte Κάκτος káktos, folosit pentru prima dată de folozoful Teofrast numind asfel o plantă care creştea in insula Sicilia , posibil Cynara cardunculus. Cuvântul a trecut în latină sub forma cactus prin scrierile lui Plinius cel Bătrân în Naturalis Historiæ unde a rescris descrierea lui Teofrast despre planta care creştea în Sicilia.
