Peştele este un animal vertebrat, craniat, ce trăieşte în mediu acvatic. El respiră oxigen dizolvat în apă. Se cunosc aproximativ 29000 de specii de peşti. Ştiinţa ce se ocupă cu studiul peştilor se numeşte ichtiologie. Peştii sunt cei mai puţin dezvoltaţi dintre craniate.
Organe de simţ
Văzul
Ochiul are o structură şi origine complexă de forma unui glob, însoţit de organe anexe. Celulele fotosensibile se găsesc în retină şi receptionează lumina. Ochii nu au pleoape şi au o membrană nictitantă. Ochiul peştilor osoşi este hipermetrop (nu vede aproape) şi se poate acomoda numai pentru o vedere in departare. distanta minima la care poate vedea este de 5m.
Mirosul
Organul olfactiv nu este dezvoltat, fiind reprezentat de 2 nări şi 2 săculeţi dinăuntrul capului, ce conţin câteva celule olfactive.
Auzul
Organul auditiv este reprezentat numai prin urechea internă (labirintul membranos) formată din utriculă, cu trei canale semicirculare şi saculă, cu o formaţiune numită lagenă.
Gustul
În piele se află celulele gustative şi tactile ale peştilor.
[modificare]
Tactilitatea
Receptorii tegumentari se prezintă în special prin linia laterală. Excitaţiile tactile sunt percepute şi de mugurii senzitivi, comuni pentru excitaţiile gustative. Ei sunt răspândiţi în cavitatea bucală, pe buze, pe mustăţi, pe cap şi toată suprafaţa corpului.
Scheletul
Peştii dispun de schelet intern format din scheletul capului, trunchiului şi inotătoarelor. Scheletul capului cuprinde cutia craniană, oasele feţei, oasele gurii, operculele. Scheletul trunchiului este format din coloana vertebrală care cuprinde un numar diferit de vertebre. De apofizele acestora sunt prinse coastele. Coloana vertebrală este unită direct cu cutia craniană şi coastele.Ea se împarte în 2 regiuni: toracala şi codală. Peştii nu au stern. Conformaţia membrelor este în strânsă legatură cu modul de locomoţie, care este tipic acvatic. Înotătoarele neperechi (dorsală, codală şi anală) au un schelet format din raze externe osoase ce susţin o membrană tegumentară. Înotătoarele perechi sunt formate din structuri osoase ale centurilor şi structuri ale părtilor libere ale inotătoarelor. Prin intermediul centurilor scapulară şi pelviană, inotătoarele perechi sunt prinse de scheletul corpului şi musculatură.
Musculatura
Musculatura peştilor este reprezentată, în principal, de 2 bande de celule musculare, întinse de-a lungul fiecărei laturi ai corpului. Acestea asigură flexiunea trunchiului. Alţi muşchi sunt cei cranieni. Aproape toţi peştii au vezica înotătoare(scrumbia nu are vezica), care este umplută cu o mulţime de gaze, în special oxigen. Ea ajută peştele să-şi modifice densitatea corpului.
Sistemul nervos
Sistemul nervos central
Sistemul nervos central la peşti constă din encefal şi măduva spinării.
Encefalul
Encefalul se caracterizează printr-un mezencefal mare, în care se localizează terminaţiile neuronilor ce pornesc de la retină, şi hipotalamus cu lobi inferiori, sacul vascular şi un cerebel, de regulă foarte dezvoltat. Are 10 perechi de nervi cranieni, fiziologic fiind nervi senzitivi, motori şi micşti.
Măduva spinării
Nervii rahidieni au 2 rădăcini care se unesc în afara măduvei, formând un nerv mixt. Nervii rahidieni sunt în legatură cu sistemul nervos simpatic.
Sistemul circulator
Sângele trece o singură dată prin inimă, de aceea circulaţia este simplă şi închisă. Prin inimă curge sânge bogat in dioxid de carbon, care prin aorta ventrală ajunge in branhii, unde cedează dioxidul de carbon şi se îmbogăţeşte cu oxigen. Aorta dorsală asigură transportarea lui spre organe. Sunt animale poichiloterme (temperatura corpului variază în raport cu temperatura mediului).
Inima
Inima peştilor este bicamerală, fiind compusă dintr-un atriu şi un ventricul.
Sistemul digestiv
Aparatul digestiv începe cu cavitatea bucală. Limba şi glandele salivare lipsesc. Urmează faringele, esofagul, apoi stomacul. La peştii lipsiţi de stomac, esofagul este scurt şi continuă cu intestinul. La peştii răpitori stomacul este voluminos şi se poate dilata uşor. Ficatul este bilobat sau trilobat şi are vezică biliară. Pancreasul endocrin este reprezentat prin insulele Langherhans. La peştii cartilaginoşi, apar dinţii, din solzii placoidali. Aceştia sunt slab diferenţiaţi, fixaţi de maxilare şi permanent schimbaţi.
Sistemul reproducător
La peşti, reproducerea are loc în mediul acvatic. Sunt animale unisexuate. Fecundaţia este în general externă, mai rar internă (la peştii cartilaginoşi). Dezvoltarea oului în afara organismului parental se întâlneşte la peştii ovipari. La speciile ovovivipare (rechini, crosopterigeni), dezvoltarea embrionară are loc în interiorul corpului (de exemplu, în gură). Speciile vivipare nasc pui care s-au dezvoltat în organismul matern, embrionul fiind adăpostit în ovar.
Organele sexuale la mascului sunt testiculele, unde se dezvoltă spermatozoizii scufundaţi in lichid lăptos (lapţii), iar la femele – ovarele în care se dezvoltă ovulele (icrele).
Sistemul excretor
Aparatul excretor este reprezentat prin doi rinichi alungiţi în apropierea coloanei vertebrale cu câte un ureter scurt, care se unesc într-un canal ce se deschide în cloacă. În stadiul embrionar rinichiul este de tip pronefros – este alcătuit din tuburi urinifere aşezate perechi şi care comunică cu cavitatea corpului printr-o pâlnie ciliată numită nefrostom; în apropierea ei se găseşte glomerul vascularizat cu rol în transportul produselor de excreţie; tuburile urinare se deschid în afara corpului prin canalul Woff, care se deschide în cloacă. La adult – mezonefros, nefrostomul este rudimentar şi închis. Tuburile urinifere formează capsula lui Bowman, care acoperă glomerulul vascular. Tuburile urinifere primesc produsele toxice direct din sânge, iar glomerulul vascular devine intern (glomerulul lui Malpighi). Rolul ureterului îl are canalul Woff. Vezica urinară se formează prin dilatarea uterului. La excreţie participă şi branhiile şi pielea.
Aparatul respirator
Aparatul respirator este reprezentat de aparatul branhial. În inspiraţie, apa pătrunde prin gură în cavitatea branhială şi scaldă branhiile. În expiraţie, gura se închide şi apa, fiind împinsă prin lamelele branhiilor, se elimină de sub opercule. La unii peşti (crosopterigeni şi dipnoi) sunt prezenţi plămânii saciformi, cu o structură simplă şi o vascularizare tipică.
