Şcoala Mihai Eminescu din Băneşti

Şcoala din Băneşti s-a deschis în anul 1902. Poartă numele poetului Mihai Eminescu deoarece în documentaţia pe care s-a înaintat de către Mihai Silviu Gabriel, directorul acestei şcoli, Consiliului local, în momentul în care a propus ca şcoala să poarte numele poetului, se menţionează că: „…la sfârşitul anului 1834, o mare nenorocire s-a abătut asupra familiei lui Vasile Iuraşcu, bunicul lui Mihai Eminescu. A treia zi de sărbătorile Crăciunului (27 decembrie), chiar de dimineaţă, soţia sa pleacă din Băneşti, grăbind trăsura, ca să ajungă mai repede la Sarafineşti. Dar înainte de a trece Râul Siret, prin Vadul Donţului, s-a prăvălit trăsura şi Paraschiva Iuraşcu a căzut cu capul peste o cioată. Intrată în agonie, a fost dusă din nou la Băneşti, acasă la aga Grigore Cananău, unde, peste două ceasuri, a murit. A fost înmormântată în cimitirul de pe lângă Biserica de lemn din Băneşti, cu hramul Sf. Nicolae.” Aceste informaţii sunt consemnate şi în „Mărgăritarele” lui Vasile Iuraşcu, chiar la începutul cărţii şi pe piatra tombală a Paraschivei Iuraşcu, descoperită şi descifrată de I.D. Marin. Mama lui Eminescu, Raluca Iuraşcu, este cel de-al cincilea copil al Paraschivei Iuraşcu, înmormântată la Băneşti. Din cercetarea documentelor aflate în arhivele şcolii şi în Arhivele Statului din judeţul Botoşani, reiese ca prima şcoala a fost înfiinţată în satul Stamate încă din anul 1866. Astfel, prin procesul verbal încheiat la 30 aprilie 1866 de către primăria comunei se stabileşte salariul învaţătorului Vasile Bârjoveanu din satul Băluşeni (vechea denumire a satului Stamate). La data de 30 ianuarie 1883, Consiliul local încheie un proces verbal prin care se numeşte ca învăţător preotul Teodor Sălăgeanu la şcoala ce: „… are a se înfiinţa de curând în cotuna Băluşeni” . (dosar 8/1883-Arhivele Statului Botoşani) La această şcoala veneau să studieze elevii satelor Fântânele, Băneşti şi Stamate, pâna în anul 1902, iar elevii din satul Fântânele au venit până în anul 1901. Primii dascăli ai şcolii au fost preotul Ion Simionescu, Vasilica T. Seribău (până în anul 1922), preotul Costineanu, V. Prepeliţă. Majoritatea învăţătorilor nu au fost localnici, rămâneau foarte puţin şi apoi plecau în alte sate. În satul Băneşti, începutul invăţământului a fost asemănător celorlalte sate, şcoala funcţionând ĭn case particulare, închiriate de primarie. În anul 1903 şcoala a functionat în casa cetăţeanului Boicesc, de fapt într-o fostă prăvălie sătească. În anul 1930 se construieşte, cu contribuţia cetăţenilor satului un local de şcoală cu două săli de clasă şi cancelarie. Construcţia era din chirpici şi acoperită cu tablă. Astăzi, această clădire este folosită ca sediu pentru Căminul Cultural şi Biblioteca Comunală. Primul dascăl a fost Constantin Caliniuc, apoi preotul Vasile Grigoriu, Vasile Rusu. La aceasta şcoală se învăţau doar trei clase, iar după absolvire elevii continuau clasa a IV-a şi V-a la Stamate sau Fântânele. Începând din anii 1937-1939, la această şcoală au funcţionat clasele I - VII. Aici veneau şi învăţau elevii din satele Băneşti, Cotu Dobei, Fântânele, Stamate şi Slobozia, dar în cataloage apar şi elevi din Salcea, Prelipca sau Roşcani. După Al Doilea Război Mondial s-a încercat o reluare a procesului de invăţământ care era modest deoarece nu erau învăţători, manuale, caiete, material didactic, lemne pentru încălzirea claselor etc. Documentele menţionează ca învăţători în şcolile din comună pe: Vasile Bârjoveanu, Teodor Sălăgeanu, Vasile C. Telega, Vasile Grigoriu, Eduard Enăşescu, Clementina Zaharescu, Constantin Mandinescu, Vasile I. Botez, Ion Vasiliu. Starea învăţământului din comuna Fântânele este sugestiv reliefată prin raportul pe care-l face Revizoratul Şcolar către Prefectură la 16 octombrie 1903 (Dosar 25/1903 - Şcolile): „ Cu ocazia înspecţiunii ce am făcut eri 11 octombre la şcoala din Băluşeni, comuna Fântânele, am găsit, că pentru acea şcoală, comuna a închriat o singură cameră şi aceea foarte puţin încăpătoare. Lipsind cancelaria, învăţătorul este condamnat, ca în timpul recreaţiunilor să respire aerul stricat de clasă sau să iasă până pe prispa şcolii, iar lucrările de cancelarie să le facă la el acasă. Tot din lipsă de cancelarie aparatele didactice: hărţi, tablouri istorice etc. trebuie sa stea pe coardă, care susţine grinzile de la plafon şi să se păstreze foarte prost. Şi fiind că peste sala de cameră de clasă mai este o odae, pe care proprietara caselor în care e şcoala ne-a declarat că e gata să o pună la dispoziţiunea şcoalei în schimbul unei sume de 20 lei peste chiria ce primeşte astăzi, cu onoare vă rog să binevoiţi a da ordine domnului primar al comunei Fîntînele să închirieze şi odaia a două din localul unde este şcoala din Băluşeni şi pentru păstrarea aparatelor didactice de la acea şcoala să se facă fără întârziere un dulap după dimensiunile arătate de învăţător.” Din anul 1948 şi până în anul 1950, de la Şcoala Băneşti au fost transferate clasele V-VII la Şcoala Stamate. Tot la Stamate, urmau cursurile elevii satelor Băneşti, Cotu Dobei, Fântânele. În anul 1950, elevii şcolii învaţă în clădirea conacului boieresc, un local spaţios, amenajat în curtea fostului proprietar al moşiei Băneşti, baronul Jean Kapri. Din acest an, Şcoala Bănesti devine şcoala de centru, unde învaţă elevi din clasele V - VIII din toate satele comunei. În anul 1972 în satul Băneşti, care se află aproximativ în centrul geografic al comunei, se dă în folosinţă noul local de şcoală, cu zece săli de clasă şi două laboratoare. În anul 1982, aici se înfiinţează treapta I de liceu, iar din anul 1990 se înfiinţează şcoala de ucenici, cu două profile: mecanic şi textil (cu ateliere proprii). Începând din anul 2003 se înfiinţeaza Şcoala de Arte şi Meserii, profil textil şi pielărie. Din anul 2002, la iniţiativa profesorului de limba română Mihai Silviu şi cu colaborarea directorului şcolii Aurel Iavni, Şcoala din Băneşti poartă numele marelui poet Mihai Eminescu Şcoala are ca resurse informaţionale