îndrumat de profesorul său de istorie Dacian. În 1916 se înrolează în armată şi pleacă pe front; devine sublocotenent în 1921. Studiază pictura la Academia de Arte din Bucureşti dar abandonează din lipsă de bani după 3 ani. În perioada 1922-1924, este ofiţer asistent de marină la Constanţa, iar în 1925 a fost numit profesor suplinitor la liceul Pogoanele din Buzău. Iubitor al cărţilor, cu o cultură teologică şi filosofică bogată, el este remarcat de Gala Galaction care, în calitatea sa de Decan al Facultăţii de Teologie din Chişinău, îl numeste subdirectorul Internatului Teologic din Chişinău. Pentru o scurtă vreme a fost liderul Asociaţiei Studenţilor Creştini. Sandu Tudor a fost un membru de seamă al Asociaţiei Criterion.
[modificare]
Vizita la Muntele Athos
Sandu Tudor obţine în 1928 din partea Universităţii Bucureşti o bursă de studii la muntele Ahos iar aceasta vizită de 8 luni îi va schimba viaţa. Călugărul Averchie îi arată acolo adevăratul sens al credinţei şi al pelerinajului ortodox la Sfântul Munte, unde cunoaşte monahi de înaltă ţinută duhovnicească. Întors în ţară îşi alege drept patron spiritual pe Sfântul Simeon Noul Teolog şi se gândeste serios la opţiunea monahală. Iniţiază săptămânalul Floarea de foc între (1932-1936) şi cotidianul Credinţa între (1933-1938).
[modificare]
Intrarea în monahism
Devine călugăr in 1948 la Mânăstirea Antim sub numete de Agaton de la Antim i se oferă o chilie sub clopote unde citeste si scrie poezii având o bibliotecă personală renumită .
[modificare]
Rugul Aprins
Este fondatorul grupului Rugul Aprins de rezistenţă anticomunistă prin rugaciunea inimii sau isihia. Povestea Rugului Aprins începe în 1943 când armata română eliberează dintr-un lagăr din est pe Mitropolitul Nicolae al Kievului şi pe duhovnicul său Ioan Culighin. Ajuns în ţară, Mitropolitul Nicolae este găzduit de prietenul său din perioada studiilor, Patriarhul României Nicodim Munteanu alături de duhovnicul său Ioan Culighin, care aduce cu el de la Kiev două cărţi, Pelerinul rus, Sbornicul şi o icoana făcătoare de minuni a Fecioarei Maria. Ioan Culighin a început să vorbească despre rugăciunea inimii sau isihia în chilia sa de la Cernica . în 1944 este mutat într-o chilie a Mânăstirii Antim unde se intalneste cu Sandu Tudor şi încep să discute despre Taina Rugului Aprins şi Rugăciunea inimii care în Rusia era foarte bine cunoscută printre călugări. Cuvânările lui ioan Culighin erau traduse de un soldat din Basarabia un anume Leonte . În scurt timp Mânăstirea este vizitată de mulţi inelectuali teologi scriitori ,filosofi , dar şi studenţi la diferite facultăţi toţi cu un singur gând să reziste comunismului prin rugăciune şi trăire puternică în Duh. Ioan Culighin devine pentru cei de la Antim Ioan Străinul iar cei care sunt prezenti acolo pun bazele Organizaţiei Rugul Aprins. Cu bunăvoinţa Arhimandritului Antimului Vasile Vasilachi cei prezenti discută diversele teme : religie , filosofie , literatură , în Biblioteca Mânăstirii Antim . Întâlnirile au durat 3 ani între (1945-1948) şi au transformat Rugul Aprins într un vulcan mistic cum spunea Roman Braga . Printre participanţi se numărau nume mari ale intelectualităţii cum ar fi: Vasile Voiculescu ,Dumitru Stăniloae ,Mircea Vulcănescu ,Alexandru Mironescu, Barbu Slătineanu, Arsenie Papacioc, Benedict Ghius, Adrian Făgeteanu Sofian Boghiu , Roman Braga dar şi studenţi la teologie precum :Bartolomeu Anania ,Andrei Scrima , După intervenţia Patriarhului Iustinian Marina grupului Rugul Aprins i s-au interzis întâlnirile la Mânăstirea Antim .
[modificare]
Prima condamnare
În 1949 este arestat de Securitate şi condamnat după o înscenare de proces, acuzat fiind de spionaj şi înaltă trădare a Republicii Populare Române. Execută între 1949-1952 pedeapsa de muncă silnică la Canal-Dunăre-Marea Neagră.
[modificare]
Ieroschimonahul Sandu Tudor
După terminarea detenţiei Sandu Tudor se retrage la Mânăstirea Rarău unde devine în 1955 Ieroschimonahul Daniil de la Rarău.
[modificare]
Capul lotului Rugul Aprins
La 14 iunie 1958 Sandu Tudor este arestat de Securitate. Din cei 4 ani de detenţie politică a executat 2 ani cu lanţuri grele la picioare. După ce l-au urmărit sistematic, pe data de 14 iunie 1958, Părintele Daniil Tudor este arestat. Interogatoriul a fost lung si obositor, iar Tribunalul Militar al Regiunii a II-a Militare il va condamna pe 8 noiembrie 1958 "la 25 (douazecisicinci) ani temnita grea si 10 (zece) ani degradare civica pentru infractiunea p.p. de ort.209, pct.l cp. cu art.31 cp. si art.58, pct.2-5 cp. il mai condamna la 15 (cincisprezece) ani detentie riguroasa pentru crima p.p. de ort. 193/1 al. 4 cp."
Ca sa-si motiveze sentinta, organele represive, vor alcatui un rechizitoriu lung, din care nu lipseste acuzarea la moda de "legionarism", chiar daca nu era cazul Parintelui Daniil. Demagogic, se spune ca "astazi cand clasa muncitoare din tara noastra, sub conducerea P.M.R., obtine succese insemnate in toate sectoarele vietii economice si de stat pe drumul construirii socialismului, unele elemente dusmanoase de teapa lui Teodorescu Alexandru zis Sandu Tudor, Braga Roman, Fageteanu Alexandru si Papacioc Arsenie Anghel, in majoritatea lor fosti legionari, care in trecut au detinut functii in organizatia legionara si in aparatul de stat burghezo-mosieresc si care au desfasurat o activitate intensa impotriva clasei muncitoare si miscarii revolutionare din tara noastra, prin articole scrise in presa reactionara si prin masurile criminale pe care le-au luat impotriva elementelor progresiste si muncitoresti, nu vad cu ochi buni aceste realizari si in ura lor turbata au continuat si dupa 23 august 1944, sa desfasoare o activitate criminala indreptata impotriva regimului democrat popular din tara noastra."
Una dintre "activitătile criminale" o desfăsoară miscarea "Rugul Aprins". Oficialii considerau această miscare duhovnicească doar un paravan pentru activitatea politică. Or miscarea avea un profund caracter duhovnicesc, cu toate că nu putea vedea "cu ochi buni" modul in care tara se prăbusea sub dictatura comunistă, care se instala pas cu pas.
Iata ce se scrie in dosarul Parintelui Daniil, referitor la acest lucru: "Pentru a-si desfasura activitatea lor criminala indreptata impotriva regimului nostru, inculpatii Teodorescu Alexandru, Mironescu Alexandru, impreuna cu legionarii Braga Roman si Ghius Vasile Benedict, in anul 1945 trec la infiintarea unei grupari intitulata "Rugul Aprins", la Manastirea Antim, in cadrul careia in perioada 1945-1948 au organizat o serie de intruniri, cu care ocazie pe langa probleme de ordin mistic religios desfasurau si o intensa activitate contrarevolutionara. Desi aceasta organizatie in anul 1948 a fost interzisa prin lege, totusi membrii acesteia au continuat sa tina legatura intre ei."
Si hotararea lui Sandu Tudor de a se calugari era socotita ca un mijloc de a-si ascunde activitatea politica. Adevarul este ca optiunea pentru viata monahala a venit dintr-o convingere launtrica sincera. Nu credeau securistii acest lucru: "Pentru a-si ascunde aceasta activitate criminala, dupa 23 august 1944, inculpatul Teodorescu Alexandru s-a calugarit stabilindu-sela Manastirea Antim din Bucuresti, unde si-a continuat activitatea sa dusmanoasa, stabilind legaturi cu o serie de elemente legionare, asa cum sunt: Braga Roman, Ghius Vasile Benedict, Anania Valeriu, precum si cu inculpatul Mironescu Alexandru si impreuna au trecut la infiintarea unei grupari intitulate "Rugul Aprins" in cadrul careia sa-si continue in mod organizat activitatea lor antidemocratica."
Ce li se parea opresorilor si mai grav era faptul ca grupul si-a continuat activitatea si dupa interzicere: "in perioada 1955-1958 din initiativa inculpatului Teodorescu Alexandru, au fost organizate o serie de intalniri subversive la domiciliul lui Mironescu Alexandru din str.Vasile Lascar nr.28, precum si la Manastirea Plumbuita."
Culmea gravitatii o constituia preocuparea miscarii fata de tineri: "Astfel, in anul 1957, cu ocazia venirii la Schitul Rarau a unui grup de studenti din Bucuresti in frunte cu Mironescu Serban, inculpatul a organizat astfel de meditatii in cadrul carora, pe langa problemele mistic-religioase, le-a facut si o educatie dusmanoasa fata de regimul democrat popular, indemnandu-i sa se rupa de viata politica a tarii si sa se retraga in manastiri, de unde sa actioneze impotriva oranduirii de stat din R.P.R."
Parintele Daniil Tudor n-a mai iesit din inchisoare. S-a chinuit la Aiud si a trecut la Domnul in 1960, fiind ingropat la Râpa Robilor, unde anonimi si alte mii de detinuti asteapta invierea din morti.
