Ion Vatamanu

S-a născut la 1 mai 1937 în comuna Costiceni, judeţul Hotin (astăzi, Raionul Noua Suliţă, regiunea Cernăuţi), în familia lui Ion şi Maria Vatamanu. A absolvit şcoala de 7 clase din satul natal, după care urmează şcoala medie din satul vecin Vancicăuţi pe care o termină în 1954. Între anii 1954-1955 lucrează ca învăţător la şcoala din Costiceni [1]. În perioada anilor 1955-1960 studiază la Universitatea de Stat din Chişinău, la Facultatea de Chimie. În 1962 debutează cu volumul de poezii Primii fulgi. În 1960 se căsătoreşte cu Elena Curicheru, studentă la filologie, viitoare trăducătoare, fiica lui Mihail Curicheru, scriitor basarabean deportat în Siberia (unde s-a stins din viaţă în 1943) [2]. În 1971 susţine la Universitatea din Liov, Ucraina, teza de doctorat - Studierea oscilopolarografică a complecşilor Bi (3+), Zn (2+), Sb (3+) cu liganzi adecvaţi şi aplicarea acestor complecşi în chimia analitică. În 1973 a fost ales şef de laborator la Institutul de Chimie al Academiei de Ştiinţe din Moldova, funcţie pe care o va deţine până la sfârşitul vieţii. În toţi aceşti ani ai carierei sale de chimist, Ion Vatamanu va publica peste 150 de lucrări ştiinţifice în domeniul chimiei analitice, va obţine cinci brevete de invenţie în domeniul oscilopolarografiei (1980-1989). O serie din metodicile sale vor fi aplicate în sfera agricolă şi industrială din fosta Uniune Sovietică şi din Moldova, având ca teren de aplicare raioanele Teleneşti şi Anenii Noi. În 1978 publică, în colaborare cu alţi lucrători ştiinţifici ai laboratorului de chimie, lucrarea Indice Bibliografic al literaturii de polarografie (anii 1922-1977). Iar în 1988 scrie monografia Termodinamica hidrolizei ionilor metalelor în colaborare cu tânărul savant Ilie Fiştic. Între 1989-1991, împreuna cu Leonida Lari asigură conducerea ziarului "Glasul", primul ziar în grafie latină în Republica Moldova, tipărit în Letonia cu sprijinul Societăţii "Dacia". Între 1991-1993 a deţinut poziţia de director al revistei Columna. În 1990 este ales deputat în primul Parlament al Republicii Moldova şi desemnat preşedinte al Comisiei Parlamentare pentru Cultură şi Culte. Semnează actul de independenţă al Republicii Moldova. Se stinge din viaţă la 9 august 1993, şi este înmormântat în cimitirul Ortodox Central din Chişinău [3]. „Dispariţia lui nedreaptă face ca zeci de generaţii de tineri să piardă în persoana-i un exemplu imens şi irecuperabil: acela că orice ai face în viaţa asta, fie poezie, fie chimie, fie politică, la toate se asociază demnitatea de om şi bun patriot.” —Dumitru Batîr, doc. hab. în chimie, prof. univ., laureat al Premiului de Stat