Teatrul Naţional „Vasile Alecsandri” din Iaşi

Teatrul Naţional Vasile Alecsandri din Iaşi este o instituţie publică culturală, aflată în subordinea Ministerului Culturii şi Cultelor, fiind cel mai vechi Teatru Naţional din România. Înfiinţat în 1840, sub direcţiunea lui Costache Negruzzi, Vasile Alecsandri şi Mihail Kogălniceanu, conducerea trupei româneşti fiind asigurată de Costache Caragiali, Teatrul Naţional a funcţionat din 22 decembrie 1846 în noua sală a Teatrului cel Mare de la Copou. În noaptea de 17 spre 18 februarie 1888, în urma unui incendiu devastator, clădirea Teatrului de la Copou este distrusă. Demersurile pentru construirea unui nou local de teatru au durat până în 1894 când este aprobat contractul cu arhitecţii vienezi Fellner şi Helmer. Vechea clădire a Teatrului Naţional din Iaşi (de la Copou), distrusă de un incendiu în 1888. Actuala clădire a fost construită pe locul vechii primării, între anii 1894 şi 1896, fiind considerată a fi cel mai vechi şi cel mai frumos lăcaş de acest gen din ţară. Planurile clădirii aparţin celebrilor arhitecţi vienezi Fellner şi Helmer, ce au proiectat construcţii similare din Viena, Praga, Odessa, Zürich. Inaugurată odată cu teatrul, uzina electrică a acestuia a marcat începutul iluminatului electric la Iaşi. În anul 1956, cu prilejul aniversării a 140 de ani de la primul spectacol în limba română, teatrul ieşean primeşte numele marelui poet, dramaturg şi om de cultură Vasile Alecsandri (1821 - 1890). Interiorul Teatrului Naţional "Vasile Alecsandri" din Iaşi Clădirea Teatrului Naţional este o veritabilă bijuterie arhitectonică adăpostind adevărate monumente de artă: Cortina pictată în 1896 de meşterul vienez M. Lenz şi terminată de unul din discipoli, prezintă în centru o alegorie a vieţii, cu cele trei vârste, iar în dreapta, alegoria Unirii Principatelor Române (Moldova, Transilvania şi Ţara Românească); Cortina de fier, pictată de Al. Goltz, cu motive ornamentale dispuse simetric, separă etanş scena de restul sălii; Plafonul pictat de Al. Goltz, în culori pastelate, reprezintă alegorii paradisiace, fiind ilustrat cu nimfe şi îngeri şi încadrat în stucatura rococo; Candelabrul din cristal de Veneţia cu 109 becuri. În prezent, această clădire găzduieşte şi Opera Naţională Română din Iaşi. Până în 2011 Naţionalul din Iaşi îşi desfăşoară activitatea în mai multe locaţii. Datorită lucrărilor de reconstrucţie, spectacolele se desfăşoară la Sala Teatru³ (Teatru la Cub), Sala Pod Pogor Fiul, Sala Studio "Teofil Vâlcu" şi Sala Uzina cu Teatru. Trupa este alcătuită din 36 de actori, 2 regizori şi 2 scenografi alături de compartimentele manageriale, administrative şi tehnice, şi de alţi numeroşi colaboratori şi invitaţi pe proiect teatral. Numărul premierelor pe stagiune variază (8-10 titluri), lor adaugându-li-se reluările spectacolelor de succes. Repertoriul, alcătuit pe baza valorii artistice a textelor propuse, pe baza criteriilor de utilizare a trupei, în urma ofertelor regizorale şi a testelor de piaţă, cuprinde piese din dramaturgia clasică şi universală, urmărind în aceeaşi măsură şi promovarea noii dramaturgii româneşti. Astfel, echilibrul unui asemenea repertoriu relevă orientarea pluridirecţională a mesajului cultural care nu mai este apanajul exclusiv al unui cadru formal, ci creează modalităţi tot mai diverse de contact public. Naţionalul ieşean tinde către un asemenea limbaj modern care să satisfacă exigenţe din cele mai diverse. Directorul general al Teatrului Naţional din Iaşi este regizorul Cristian Hadji-Culea.