Teatrul Municipal Bacovia, având ca secţie pentru copii şi tineret Teatrul de Animaţie, este un teatru din municipiul Bacău, considerat unul dintre cele mai importante din România. A fost înfiinţat în august 1948, pe fondul unei activităţi teatrale cu tradiţie a oraşului.
În Bacău teatrul are vechi tradiţii, prima reprezentaţie teatrală din oraş având loc la 20 ianuarie 1948, la iniţiativa clucerului Alecu Vilner. La început, neavând un sediu propriu, trupa dădea reprezentaţii pe unde se putea. Se jucau cu mult succes comediile lui Vasile Alecsandri (Farmazonul din Hârlau, Conu Iorgu de la Sadagura, Rămăşagul). S-au făcut multe demersuri pe lângă autorităţile vremii pentru obţinerea unui local propriu necesar teatrului, care au rămas însă fără rezultat. Trupe de seamă ale vremii (trupa lui Matei Millo, trupa Ştefaniei Tardini) fac turnee la Bacău. Din 1870, ca urmare a demersurilor actriţei Fani Tardini, spectacolele încep să fie jucate într-o baracă de scânduri din curtea primăriei.
Încercările de a obţine un local adecvat pentru teatru nu sunt lipsite de peripeţii. Fani Tardini, care procedase la fel cu succes şi în alte oraşe din ţară, împrumută de la Consiliul Comunal Bacău o sumă de bani, solicitând ulterior ca aceasta să fie considerată o subvenţie pentru înfiinţarea teatrului. Autorităţile vremii nu se rezumă la a respinge demersul actriţei, dar o şi pun sub urmărire, ba chiar o somează să îşi demoleze "arena de teatru", acea baracă de scânduri care abia mai stătea în picioare. În 1872, în contextul în care la Bacău veneau multe trupe româneşti şi străine care asaltau primăria cu cereri de autorizaţii pentru reprezentarea spectacolelor, Ion Pisoschi solicită autorităţilor înfiinţarea unui mic teatru în sala mare a primăriei. Şi acest demers este refuzat.
Primul local de teatru din Bacău s-a construit în 1873, pe cheltuiala lui Neculai Drăgoianu, un om bogat din Bacău, pasionat de teatru. Aici, în 1874, se inaugurează primul teatru din oraş, sub direcţia lui Mihail Climescu, care aduce trupe de la Iaşi şi Botoşani. În anul următor direcţia teatrului din Bacău este preluată de Costache Genadiu, Iosef Savloschi şi Costache Radu, ale cărui piese vor fi jucate pe scena teatrului. Sunt aduse trupe de la Craiova şi Bucureşti. Mişcarea teatrală ia amploare şi, după alt demers nereuşit, în 1876 teatrul primeşte prima sa subvenţie de la primărie, acordată de primarul Ion Huciug, care s-a căsătorit cu actriţa Maria Moruzan.
După obţinerea independenţei, activitatea teatrală din Bacău ia o tot mai mare amploare. Susţin aici spectacole şi multe trupe străine (franceze, engleze, israelite). Din nefericire, localul teatrului construit de Neculai Drăgoianu este distrus de un incendiu în 1889. Acest fapt duce la o diminuare a activităţii teatrale. Actorii încep să prezinte spectacolele, pe timp de vară, în grădina publică a oraşului. Această situaţie durează până în 1995, când se inaugurează o sală de teatru în Palatul Municipal (azi sediu al Prefecturii Bacău), iar teatrului i se atribuie şi una din sălile clădirii Palatului Ateneu (care va fi distrusă tot de un incendiu, în 1964).
În secolul 20, viaţa teatrală ia o tot mai mare amploare. Pe acena teatrului băcăuan vin trupe şi personalităţi de marcă ale teatrului românesc: trupa Companiei de Teatru Bulandra, cu Lucia Sturza Bulandra şi Tony Bulandra, Constantin Tănase, Maria Filotti, compania actorului Ion Manolescu, compania Tudor Muşatescu - Sică Alexandrescu, trupa Iancu Brezianu, Aura Buzescu şi alţii. Încep să apară şi cronici dramatice în presa vremii. În 1928, George Enescu susţine un concert memorabil pe scena băcăuană.
