Palatul Noordeinde

Palatul Noordeinde este unul dintre cele patru palate oficiale familiei regale olandeze. Aflat în Haga, în provincia Olanda de Sud, palatul serveşte ca birou de lucru al Reginei Beatrix încă din 1984.La început, palatul era o fermă medievală, transformată apoi într-o reşedinţă spaţioasă de către, Willem van de Goudt în 1533. Pilonii fermei originale încă pot fi văzuţi în actuala pivniţă a palatului. Din 1566 până în 1591, palatul a avut un alt proprietar. După aceea a fost pus gaj, iar, în 1595, a fost cumpărat de către Statul Olandez pentru Louise de Coligny, văduva lui William de Orange, şi fiul său Prinţul Frederik Hendrik. În 1609, în semn de recunoştinţă faţă de contribuţia lui William pentru patrie, Statul a făcut cadou palatul familiei lui William. Frederik Hendrik a mărit casa considerabil, numită în acele vremuri Oude Hof. El a început apoi să achiziţioneze loturile de teren din împrejurimi. Arhitecţii Pieter Post şi Jacob van Campen, care au construit Palatul Huis ten Bosch în 1645, au fost printre arhitecţii invitaţi să contribuie la modificări. Modificările cuprindeau lungirea clădirii principale şi adăugarea de aripi laterale pe ambele părţi, formându-se astfel forma caracteristică a literei H, păstrată până în ziua de azi. După moartea lui Frederik Hendrik din 1647, văduva sa, Amalia van Solms, şi-a petrecut cea mai mare parte din timp la Oude Hof. După moartea acesteia din 1675, casa a fost mai mult sau mai puţin goală, pentru mai mulţi ani. După moartea lui Regele William III în 1702, casa i-a revenit Regelui Frederick William al Prusiei, nepot al lui Frederik Hendrik. În 1754, Regele Frederick cel Mare al Prusiei, i-a vândut lui William V toate proprietăţile sale din Olanda. Fiul lui William V, care a devenit mai apoi Regele Willem I, şi-a stabilit reşedinţa la Oude Hof în 1792. Dar după ce francezii au invadat Olanda în 1795, în timpul războaielor Revoluţiei Franceze, el şi familia sau au fost forţaţi să se mute în Anglia. Oude Hof a devenit proprietate a Republicii Batave şi prin urmare proprietate a statului, statut pe care îl are şi în prezent.