Palatul Bánffy din Cluj

Palatul Bánffy este un important edificiu baroc din Clujul secolului XVIII (Piaţa Unirii nr.30), operă a arhitectului german Johann Eberhard Blaumann.Construit între 1774 şi 1785 pe laturile unei curţi rectangulare de către contele Gheorghe (György) Banffy, este considerat a fi cea mai reprezentativă clădire în stilul baroc din Transilvania. Frontispiciul rococo are blazonul familiei Banffy şi statui ale unor personaje din mitologia romană: Marte, Apollo, Diana, Perseu, Minerva şi Hercule. Palatul a găzduit ca oaspeţi pe împăraţii Francisc I şi Franz Josef. Începând cu 1951, palatul adăposteşte Muzeul de Artă din Cluj, cu un valoros patrimoniu de pictură, grafică şi artă decorativă. Nucleul acestui patrimoniu este Colecţia Virgil Cioflec, ce reuneşte opere ale artiştilor consacraţi (Nicolae Grigorescu, Ştefan Luchian, Dimitrie Paciurea) cu cele ale talentelor autentice (Theodor Pallady, Camil Ressu, Vasile Popescu ş.a.) dispuse în peste 20 de încăperi. Expoziţia de bază prezintă şi lucrări ale unor artişti mai puţin cunoscuţi din Transilvania secolelor XVIII-XIX, respectiv o importantă colecţie din lucrări de mare valoare aparţinând şcolii de pictură din Baia Mare. Depozitul muzeului adăposteşte valori imense, cenzurate din diferite motive istorico-politice. Etajul clădirii, ce adăposteşte Galeria de Artă, a fost închis în 1990 din cauza stării avansate de degradare a edificiului şi redeschis în 1996. Muzeul Naţional de Artă Cluj-Napoca a fost nominalizat la premiul EMYA pentru muzeul european al anului 1997.