Institutul Central de Statistică

Institutul Central de Statistică este denumirea organului central de statistică al României între anii 1934 şi 1951. În realitate nu există nici un fel de hiatus între fondarea la 28 aprilie 1859, prin decret domnesc al domnitorului Alexandru Ioan Cuza, a primei forme organizate de studii statistice de stat, Serviciului statistic central din Ţara Românească, şi actualul Institut Naţional de Statistică, fondat în 2001, conform Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului României 75/2001. Institutul Central de Statistică este doar una din denumirile şi stările intermediare ale acestui proces continuu de 147 de ani de statistică organizată de stat în România.Anul 1853 poate fi considerat ca anul de naştere al statisticii internaţionale întrucât Primul Congres Internaţional de Statistică a avut loc în Belgia, fiind organizat de Adolphe Quetelet (cu sprinjinul lui Porter şi Senior din Anglia şi Engel din Rusia). Precursorii statisticii în România, precum şi primii ce au predat statistica au fost Ion Ionescu de la Brad şi Dionisie Pop Marţian, care au intrat în contact cu ştiinţa statisticii pe vremea când studiau în străinătate. Participarea lui Dionisie Pop Marţian la Congresul Internaţional de Statistică de la Viena, din 1857, a fost făcută din proprie iniţiativă, neavând nici un sprijin oficial. Deşi a participat ca un simplu spectator, Pop Marţian a intrat în contact cu diferite personalităţi ale lumii statisticii, trăgând o serie de învăţăminte ce urmau a-i folosi mai târziu.