Conacul Prezan de la Schinetea

Conacul din Schinetea este un conac care se află în partea de nord-vest a satului Schinetea din judeţul Vaslui şi care a fost construit de către familia mareşalului Constantin Prezan (1861-1943) în secolele al XIX-lea şi al XX-lea. Conacul mareşalului Constantin Prezan de la Schinetea se află pe "Lista monumentelor istorice din judeţul Vaslui 2004" la nr. 390, având codul VS-II-a-B-06877[1]. El este compus din şapte monumente cu acelaşi regim: corpul vechi, având codul VS-II-a-B-06877.01 - secolul al XIX-lea casa administratorului, cu codul VS-II-a-B-06877.02 - începutul secolului al XX-lea corpul nou, cu codul VS-II-a-B-06877.03 - 1939 beciul, cu codul VS-II-a-B-06877.04 - începutul secolului al XX-lea parcul, cu codul VS-II-a-B-06877.05 - începutul secolului al XX-lea fântâna, cu codul VS-II-a-B-06877.06 - începutul secolului al XX-lea monumentul funerar al mareşalului Constantin Prezan şi al soţiei sale Olga, cu codul VS-IV-m-A-06918 - aflat în grădina conacului, construit în 1943; crucea mareşalului a fost refăcută din ciment în 1993.În anul 1896, colonelul Constantin Prezan, adjutant regal pe lângă Prinţul moştenitor Ferdinand cumpără, împreună cu soţia sa Olga, moşia de aproximativ 1.100 hectare şi conacul din satul Schinetea din comuna Dumeşti, aflate astăzi în judeţul Vaslui [2]. La începutul secolului al XX-lea, s-a construit aici un parc, un beci, o fântână şi o casă a administratorului, care avea grijă de conac în lipsa proprietarului. După sfârşitul primului război mondial în care îndeplinise funcţia de şef al Marelui Cartier General al Armatei Române, generalul Prezan se retrage la moşia sa de la Schinetea. Printr-o lege elaborată de Camera Deputaţilor i se conferă dreptul de a purta toată viaţa uniforma militară şi de a se bucura de onorurile şi avantajele materiale şi de gradul avut în timpul războiului. Deşi statul român i-a oferit o casă în Bucureşti, iar Academia Română l-a ales ca membru de onoare, Prezan rămâne la Schinetea. A fost înaintat la gradul de mareşal al Armatei Române în 1930, odată cu generalul Alexandru Averescu. Prezan a fost senator de drept în mai multe legislaturi şi membru al Consiliului de Coroană. În anul 1939, Prezan a construit un corp nou de clădire. În total, conacul avea 25 camere. Mareşalul Constantin Prezan a murit la data de 27 august 1943 şi a fost înmormântat în grădina conacului. Tot acolo a fost înmormântată şi soţia sa, Olga. Naţionalizat de autorităţile comuniste după preluarea puterii, în conac a fost instalat un cămin-spital pentru persoane adulte cu handicap psihic sever. După revoluţia din decembrie 1989, dr. Olga Macarie, nepoata mareşalului Prezan, a revendicat conacul şi terenul înconjurător. La 6 ianuarie 1999, Judecătoria Vaslui a recunoscut Olgăi Macarie dreptul de proprietate asupra clădirii. În acel moment, în clădire erau internate 89 de persoane adulte cu handicap psihic sever [3]. În august 2001, bolnavii neuropsihici ai Căminului-spital de la Schinetea au fost mutaţi la spitalul de la Mălăeşti (Vutcani). Olga Macarie a vrut să doneze conacul mareşalului Constantin Prezan către Ministerul Apărării Naţionale, împreună cu un parc de stejari (3 ha) şi o livadă (25 ha) [4], pentru a se amenaja un cămin de bătrâni pentru foştii angajaţi ai instituţiei. Olga Macarie s-a răzgândit însă şi a donat, la 1 octombrie 2002, conacul şi terenul înconjurător către Muzeul Judeţean "Ştefan cel Mare" din Vaslui [5]. În conac au fost expuse obiecte originale, fotografii, arme, medalii, documente, uniforme militare care i-au aparţinut mareşalului Prezan. În ultimii ani, conacul a ajuns într-o stare de degradare avansată, necesitând urgent lucrări de consolidare, restaurare şi punere în valoare [6].