Complexul Ursulinelor din Sibiu

Mănăstirea Ursulinelor este un complex de clădiri istorice situate pe strada Sării (în prezent strada Gheorghe Magheru) din centrul municipiului Sibiu. Grupul de edificii a luat fiinţă în secolul al XV-lea şi a fost iniţial mănăstire a călugarilor dominicani, părăginită după adoptarea reformei luterane de către oraşul Sibiu. În anul 1728, după eliberarea Transilvaniei din sfera de influenţă otomană şi instaurarea administraţiei austriece, complexul de edificii a fost atribuit ursulinelor şi populat de un grup de călugăriţe aduse de la Pojon.[1]Iniţial biserica a fost lăcaşul de cult al unei mănăstiri a călugărilor dominicani, care în anul 1474 au construit biserica şi apoi mânăstirea. În anul 1543, în urma Reformei, populaţia săsească a trecut la luteranism iar mănăstirea a fost desfiinţată. Biserica a intrat în posesia luteranilor. În perioada habsburgică biserica cunoscută sub numele de “Biserica mănăstirii” (în germană Klosterkirche) a revenit cultului romano-catolic, fiind încredinţată maicilor ursuline, pentru a construi alături un pension de fete. La 12 iulie 1733 călugăriţele ursuline sosite de la Pojon au preluat biserica. În anii următori au reconstruit şcoala pe amplasamentul vechii mănăstiri dominicane. Interiorul gotic al bisericii a fost transformat de către maici în stil baroc.Interiorul bisericii este în stil baroc, numai o capelă laterală şi sacristia şi-au păstrat stilul gotic. Exteriorul bisericii păstrează multe elemente gotice, originale cum sunt portalul principal, ferestrele şi contraforturile. În biserică se găsesc trei altare de dată relativ recentă: Pictura altarului principal reprezintă încoronarea Maicii Domnului. Pictura centrală a altarului lateral din dreapta reprezintă viziunea sfintei Angela de Merici, în care i se arată Sfânta Ursula. La partea de sus a altarului se află icoana sfântului Emeric. Altarul lateral din stânga o reprezintă în pictura centrală pe fondatoarea ordinului maicilor Ursuline, sfânta Angela de Merici, instruind copii. În partea superioară a altarului se află icoana sfântului rege Ştefan. Pe pilaştrii interiori sunt amplasate statuile diferiţilor sfinţi care se bucurau de o cinstire specială din partea maicilor. Un element inedit îl constituie inscripţia de deasupra arcului de triumf, care aminteşte de binefăcătoarea bisericii, împărăteasa Maria Terezia. Literele textului latin, marcate cu roşu, indică anul ultimei mari renovări (1774).